Andi Fiecare fata are o relatie speciala cu tatal ei. Unele sunt mai stranse, altele mai restranse… altele nu au noduri deloc. Acuma depinde de personalitatea fiecarui tata, pentru ca el decide daca vrea sa se implice in educatia copilului sau nu.
La mine a fost, cum am auzit si in alte familii, o relatie de afectiune oarecum mai de la distanta. Adica tata a decis sa nu se bage peste educatia mea, doar in situatiile in care se pricepea. N-avea rost sa ma invete cum sa-mi fac temele si alte chestiuni asemanatoare, sau sa imi ofere sfaturi pretioase in legatura cu chefuri, petreceri si baieti, sfaturi in care nu credea nici el insusi, pentru ca a fost un mare petrecaret in tinerete.
Asa ca in domeniile alea prefera sa se abtina, iar de putinele dati cand si-a dat cu parerea, a primit niste priviri atat de fulgeratoare de la mama pentru ca ma invata prostii, incat a preferat sa stea in fotoliul sau atemporal si sa taca.
Uneori, cand mama simtea ca o ia razna in mijlocul unei discutii in contradictoriu in care se lasa cu lacrimi, urlete si trambite, mama incerca disperata sa ii atraga atentia tatalui, care, se uita fara nicio jena la televizor fara sa miste un muschi al fetei.
Iar la rugamintea “da zi si tu ceva!!”, tata isi indoia capul subtil, casca nestingherit dupa care exclama “fii cuminte ma..”, fara sa stie daca ne facem tema la mate sau daca discutam despre betia din noaptea precedenta.
Au existat totusi cateva domenii in care tatal meu a tinut sa se implice. Chestii mai de baieti, bineinteles. De exemplu el m-a invatat sa merg cu bicicleta. De fapt, el mi-a si cumparat-o, asamblat-o, si m-a carat cu el pe stadion o saptamana intreaga, sa invat sa merg.
Desi trageam o mie de cazaturi pe minut si ma umpleam de vanatai, pana la urma am fost biciclista de performanta prin cartier. Mersul fara maini era o nimica toata pentr mine. La fel si cu inotatul, el m-a dus la mare, mi-a aruncat colacul, dupa care am inotat cu doua aripioare, apoi doar cu una, iar in final am reusit sa nu ma mai scufund la fiecare iesire in larg.
Asa ca era normal sa se implice si in arta condusului. Cand am ajuns acasa, dupa nici o ora, a venit la mine si mi-a spus “Hai, mergem sa-mi arati cum te descurci”. Am inghitit in sec si am simtit un nod in stomac. Toata saptamana visasem noaptea cum o sa ajung acasa si o sa conduc, cum o sa conduc si o sa conduc si mai mult. Dar nu stiu de ce aveam impresia ca o sa conduc cu Ub in dreapta, nu cu tata. Iata ca el avea alta parere.
Ma duceam spre masina ca la taiere. Ce examen, ce politist, ce traseu. Cu tata era de 10 ori mai rau ca la un examen. Pentru ca stiam ca daca i se pare lui ca nu ma descurc, ma trimite iar sa fac scoala, si permisul meu roz si european era egal cu zero. Deci adevaratul examen se intampla abia acum.
Nu mai condusesem masina niciodata. Nu e chiar cea mai noua masina, nici cea mai alunecoasa. Ambreiajul se apasa cu forta ca sa ajunga in podea, cutia de viteze are o asezare ciudata, cand e in punctul mort zici ca e intr-a 4a… dar ma rog, fiecare cu designul sau. Servo nu avem, parcarea se face cu multa vointa, si tot asa. Dar in fine.
Pana la urma, dupa ce m-am cacait un pic sa ma asez, sa-mi pun centura, sa reglez oglinzi, sa incerc sa aman momentul, am pornit-o. Nu mi-a murit motorul, ceea ce a fost o performanta reala. Cand a vazut tata asta, a spus urmatoarea replica “Pai tu esti profesionista, ce mai vrei?”.
Dar fericirea nu a durat mult. Pentru ca am ajuns dupa cateva minute la o intersectie nesemnalizata. (Tin sa precizez ca ne-am dus sa conducem undeva la Cuca Macaii, sa nu cumva sa apara vreo masina care sa incomodeze antitalentele mele). Deci asa, o intersectie nesemnalizata. Adevarat ca eu veneam cumva de pe un drum secundar spre un drum principal, dar oricum nu asta era regula de luat in seama. Si cum am ajuns eu acolo, am incetinit oleaca, m-am uitat in dreapta, si am dat sa plec.
Atunci s-a pornit butonul colerismului tatalui meu. Pentru ca el e asa mai coleric, daca te prinde cu fapta asupra prostiei. Daca ii povestesti a doua zi, nu ii mai pasa. Doar sa nu fie el acolo pe moment. Dar atunci era. Si a inceput sa foloseasca cuvantul cu P, si sa-mi spuna sa franez ca nu m-am asigurat din stanga. Da era prioritate de dreaptaaaaaaaaaaaa… nu conteaza. Raul a fost produs, eram o incompetenta.