Andi Nu ma mai plimbasem de mult cu taxiul. Incepuse chiar sa imi fie dor. Imi place uneori sa stau pe bancheta din spate si sa vad cum prin fata ochilor mei trec pomi, paduri, oameni si culori. Cateodata imi place pana si sa pornesc o conversatie cu taximetristul.
De ce? Pentru ca taximetristii sunt cu adevarat niste oameni fascinanti. Petrecand atata timp cu curul lipit de bancheta masinii, plimba din loc in loc tot felul de oameni, din toate categoriile sociale. Oamenii astia au fiecare o meserie, si se pricep fiecare la cate ceva. Si probabil sunt oameni ca mine, carora le place vorba, si care intra in conversatii cu ei, impartasindu-le tot felul de cunostinte.
La randul lor, taximetristii simt nevoia sa imparta ceea ce invata. De-a lungul timpului, dupa ce aduna destula experienta atat in taximetrie, cat si in viata, se cred niste oracole ambulante. Micii know it alls in masinile galbene. Taximetria este, am putea spune, una dintre cele mai valoroase meserii existente, pentru ca iti incarci creierul cu un bagaj de cunostinte atat generale cat si nefolositoare pentru omenire. Dar ei sunt, si daca nu sunt, macar se considera, niste surse inepuizabile de informatie.