Ceas

Iarasi am ajuns in perioada in care imi aprind tigara de la tigara si gandesc cu “Turn the page”pe fundal in toate directiile. Despre persoane din jur, in special despre mine.

Sunt secundarul unui ceas. Avansez atat de repede in comparatie cu celelalte indicatoare, dar ajung mereu in acelasi loc. Si-o iau mereu de la capat. Cu totii facem parte din acelasi ceas imens in care ne invartim fara scapare, depinde acum de fiecare cat poate vedea in exteriorul acelui ceas. Revenind la secundarul ceasului, el este cel care fuge pe langa toti ceilalti aiurea, uneori fuge chiar din calea lor, dar inevitabil ii intalneste in goana lui haotica.

Fuge de toti intorcandu-se la toti. Secundarul este latura de baza, “copilul” din uriasa familie a ceasului. Fiecare dintre noi are un secundar care alearga in adancul fiintei, dar putini il lasa afara, cei mai multi il lasa sa goneasca nebun prin interior, iar in exterior schiteaza o miscare lenesa dupa cele 60 de batai ale lui. Eu il las mereu afara, secundarul este esenta mea. Am incercat sa intru in rolul tuturor indicatoarelor, dar eu raman mereu secundarul care fuge si se intoarce, apoi merge mai departe.