Ceatza lu’ Pitzigoi

Ok, deja e prea mult. Dupa principiul “ce-i prea mult strica”, s-a stricat. Serios. La Arad aveam o vreme delicioasa. Ma plimbam cu un tricouas gri cu dungulite si manecute mai scurte decat fustele pitzipoancelor, si deasupra aveam o jacheta de vara cumparata la Reduceri de iarna, incheiata la un nasture si cu salele expuse spre a fi atacate de o savuroasa ci(n)stita.

Am plecat de acolo si treaba s-a imputit. La Craiova a inceput sa se formeze o ceata densa care ne lovea in ochi si ne incurca din parcurgerea lina a drumului. Am zis ok, o sa tina cativa metri, cateva sute, un kilometru max. Pe dracu. La Slatina inca era ceata. Bineinteles ca pana la Bucuresti nu s-a risipit. Spre deosebire de unii norocosi care ieri au stat si au dormit, eu am venit la birou. Si atunci a inceput calvarul.

Nu puteam sa ma concentrez. Ceata bantuia pe la geamul de langa biroul meu si parca imi intra prin ochi, pe nari, parca ma pleznea si ma trantea la pamant. Era ca o ceata mistica din filmele horror care ma facea sa imi las capul incet in poala si sa ma cufund intr-un somn adanc. Am incercat sa lucrez dar nu imi venea nicio idee. Parca ceata pusese stapanire peste gandurile mele, peste ideile care ar fi trebuit sa curga intr-un mod atat de creativ, ca sa concep minunatul flyer si minunatul spot radio. M-am resemnat dupa un timp si mi-am vazut de alte lucruri mai importante, cum ar fi punerea la punct a agendei personale, care este foarte incarcata intr-o luna cruciala ca asta.

Toate planurile mele de decembrie implicau o anumita deplasare. Niciuna nu era in drumul meu spre casa sau invers, de acasa la birou. Toate chestiile pe care le aveam de facut erau in parti dubioase ale Bucurestiului, in zona de Nord, in conditiile in care eu stau foarte in Est, la Gara pe o straduta intunecata, ba chiar si gandul ca trebuie sa cobor la 2 statii de tramvai de casa mea, prin frigul asta, noapte si ceata, ma umplea de niste fiori dezgustatori.

Deci cum sa fac sa imi duc la indeplinire planurile? Cand eu nu pot sa concep sa merg la 2 statii de mine? Mi se pare ca vremea trebuie sa se indrepte! Trebuie sa vina o raza de soare. Voi ce ziceti, ati auzit ceva? Efectiv nu pot trai o luna intreaga in depresia asta. Poate e doar treaba de obisnuinta, dar pana ma obisnuiesc eu trec sarbatorile si ma trezesc ca nu am luat niciun cadou.

Una din problemele mele grave este ca mi s-au rupt cizmele cumparate in data de 27.11. Cizmele sunt de piele si au costat 250 de ron. Cand mi le-am luat parca am presimtit eu ceva, si am tinut cu dintii de bonul ala, am avut grija sa-l pastrez drept si curat. Prostia a fost ca n-am intrebat daca cizmele au garantie, dar ma gandesc ca orice produs de folosinta indelungata trebuie sa aiba minim o luna garantie.

Ieri am incercat sa le incalt si am descoperit cand trageam cizma pe stangul, doua gauri imense in piele, care nici macar nu sunt la cusatura, adica nu are rost sa le duc la pantofar. M-am enervat, am sunat la Bershka Baneasa si am inceput sa fac crize. La inceput se tot scuza ala, ca el n-are ce sa faca, ca la ei nu se dau banii inapoi. M-am enervat si mai tare si am zis ca merg la protectia consumatorului. Abia apoi s-a razgandit si a zis sa vin cu ele la magazin. TIPIC. Bine ca am invatat si eu cum merg lucrurile cu nesimtirea asta. Deci in weekend ma distrez certandu-ma cu vanzatori. Yei.