Cand eram mica ma plimbam cu bunica de mana pe stradute si in parculete. Tin minte ca de fiecare data cand treceam pe o anumita strada, era o femeie batrana, imbracata mai mult decat saracacios care statea pe niste cartoane cu mana intinsa. Cersea. Iar pe vremea aia cred ca ea castiga mai mult decat oricare al cersetor de pe atunci, pentru ca avea un stil unic de a cere.
Nu zicea nici un simplu “da-mi”, nici nu venea cu texte ca am 10 copii si nu am ce sa le dau sa manance. Ea era poeta cersetorilor, era cea mai citita dintre ei. Cum trecea un om, cum incepea recitarea: “Da-mi si mie un banisor, sa-mi cumpar un painisor.” Daca treceai de 10 ori dus-intors pe langa ea, de atatea ori ea repeta. Si culmea e ca strangea mai multi bani cu replica asta decat altii care aveau un handicap, dar cereau simplu, fara rime sau texte filozofice.
Am vazut mai demult un video cu o femeie normala, care avea o cariera cat de cat in Romania. Avea un salariu de vreo 20 de milioane. Femeia asta s-a imbracat in cersetoare, sa ciufulit putin, astfel incat chiar sa arate ca de pe strazi, amarata si fara bani de haine si a iesit cu mult curaj si tupeu in plina strada la cersit. O zi intreaga. La un calcul rapid vedem ca asta ar insemna ca ea castiga un rahat de 700.000 rotunjiti pe zi.
O mizerie cu care majoritatea sunt obisnuiti in Romania. Ei bine ea, in acea zi de cersit a facut dublul la cei 700.000 de lei. Asta ar insemna 42 de milioane pe luna. Se mai merita sa fii sclavul autoritatilor in Romania? Eu zic ca nu. Cu prima ocazie o sa imi fac bagajele, pentru ca aici nu ai decat doua drumuri: 1.accepti sa fi sclavul si bataia lor de joc, 2.te injosesti atat de tare doar pentru niste bani in tara ta. E dureros, dar e adevarul.