Maria Deci cum ar veni “of”. E o zi cat se poate de normala la birou. Doar ca toata lumea sta cu capul intins pe vreo masa, ofteaza, mananca ceva sau bea cafea. Nimeni nu se poate concentra. Toti avem capul cat casa, ochii umflati, si ne gandim ce bine-ar fi sa stam cu cornu’ in perna.
Daca nu e de la sine inteles, aseara a fost un chef cu firma. Adica ziua lu shefu al’ mare. Ne-am dus toti direct de la serviciu intr-un club. La inceput am halit ceva, ca ne era la toti foame dupa o zi istovitoare, si doar era pe gratis. Apoi mi-am gasit grupul de alcoolici cu care ma intalnesc de obicei in Expirat, si am zis sa incepem sa udam cu ceva acest eveniment.
Eu sunt destul de tanara comparativ cu media de varsta a firmei. In acelasi timp Ma plimbam cu paharelul timida printre oameni, si ma simteam ca la un chef cu profesorii. Nu voiam sa ma vada sefa ca beau, si chestii dinastea. Ce sa mai vorbim de restul managerilor. Si totusi, daca toti se distreaza, eu cum sa stau cuminte intr-un colt? Deci nu.
La inceput m-am sclifosit eu acolo, ca eu nu dansez, ca eu nush ce, dar pana la urma m-am ridicat in picioare si am ajuns sa ma dantzui ca la nunti. S-a cantat, s-a invartit. Foarte frumos. Pana la urma toata lumea isi dadea dedicatii si nu mai putea de picioare.
Ah, ce vremuri. Who knew these people were so much fun? V-as mai spune si alte picanterii de dupa perdea, dar tocmai am aflat aseara ca sefii imi citesc blogu, alaturi de alti colegi.
Deci nu mai am niciun chef sa scriu acuma. Oricum de o ora trag sa scriu randurile astea. Ma intelegeti. Vine weekendul. Buricele degetelor mele au obosit de la atata tastat zilnic.
Sa va fie weekendul de pomina si ne vdm daca sunt in stare sa scriu. Aaa! Sambata ma duc la Deko. Abia astept sa rad pana cad de pe scaun.