Nimic nu părea să fie ieşit din comun în acea zi, cel puţin nu deocamdată. Stând în ultima bancă, visând la ceva ce numai ea ştia, Cătălina nu era atentă la ceea ce profesorul de istorie trăncănea, cui îi pasă… Din zbor, mai prindea câte un cuvânt, căci gândul ei era departe, dar oare la ce? Ei bine, nici nu e chiar aşa greu de imaginat: ca orice altă fată de vârsta ei, visa la un prinţ, la băiatul visurilor, al cărui nume stătea undeva ascuns în suflet. Şi asta de ce? Doar avea prieteni… Şi totuşi Cătălina tăcea, nu spunea nimic… visa.

Ca de obicei, tânăra se trezi brusc din “transa” în care se afla, zărind chipul profului de istorie în fata ochilor şi simţind zgâlţânatul colegei de bancă.

„Cătălina, încetează să mai visezi. Nu eşti deloc atentă la ceea ce vorbesc eu aici, iar daca nu te controlezi eşti liberă oricând să părăseşti clasa.” Mda, era şi normal, că doar altfel nici că se putea….vechea replică; deja îi devenise atât de cunoscută, nu-i mai păsa. Ei şi, ce contează, doar nu era singura persoană de pe planetă care nu dădea doi bani pe şcoala, nici prima , nici ultima, iar la urma urmei era chiar aşa mare nenorocire că visase…?

Fără prea multă tragere de inima fata a dat profesorului un răspuns “mă scuzaţi”… ce raspuns, când nici măcar nu i-a fost adresată o întrebare?! Fără să pară prea afectat de cele întamplate, acesta şi-a continuat turuiala, ca şi cum nimic nu l-ar fi întrerupt.

Clopoţelul mult aşteptat suna în sfarsit însa Cătălina părea că nu-l aude…noroc cu Daniela, care a adus-o cu picioarele pe pământ.

“Hei…care-i treaba…a….s-a sunat?”, întrebase Cătă speriată

“Of, uită-te şi tu la tine, nu faci altceva decât să pierzi vremea gândindu-te la el….mă rog, nici numele nu vrei sa mi-l spui”

“Termină odată. M-am săturat de prostiile astea, trebuie neapărat să dau tot timpul socoteală cuiva? E viaţa mea şi fac ce vreau cu ea” şi punându-şi caştile în urechi se îndepărtă de sala de clasa. Încotro…nici măcar ea nu era sigură….nu ştia unde vroia să meargă… Destinatia perfecta, chioşcul: îşi cumpără o apă plată şi un pachet de biscuiţi tempo (preferaţii ei 😛 ). Dar iată, coincidenţă sau nu, acolo dă peste “Făt Frumosul” ei, care o salută, punându-i mâna peste şold. Incredibil, tocmai el….tocmai el să facă aşa ceva…era un nimic…dar ei i se părea atât de mult…işi facea atâtea sperante…era fericită…

Se întoarse în clasă fugind, lovindu-se de o mulţime de pesoane. Ajunsă aici, se hotărâse să-i povestească totul Danielei despre Rares (căci aşa se numea “Făt Frumos”). Dar totusi cine e Rareş? E dintr-a12-a. Înalt, cu ochii căprui spre verde, părul şaten, per ansamblu un băiat simpatic şi dragut.

Cătălina îi povesti prietenei sale cum şi unde îl cunoscuse. Prima dată când l-a intalnit a fost la cursul de dans; el s-a apropiat de ea, a salutat-o, zâmbindu-I prietenos. I-a povestit şi ceea ce se întâmplase cu câteva momente în urmă, când s-a întâlnit cu el la chioşc. Dani era încântată de faptul că prietena ei era atât de fericită, însă totodata se temea ca până la urmă să nu fie dezamagită de “celebrul” Rareş.

Restul orelor trecură în zbor, iar odată ajunsă acasă amorezata îşi trânteşte ghiozdanul lângă birou, deschide frigiderul, înfulecă ceva în grabă, iar mai apoi se refugiază în camera ei. Tânara merse în baie, şi se aseză în faţa oglinzii. Toată fericirea îi dispăruse…oglinda….vechiul ei duşman care rareori îi devenea prieten….ciudat!… Işi priveşte proiecţia chipului.

Ce părea să fie in neregulă?…o faţă rotundă, un ten închis la culoare, ochi căprui, păr şaten….ei, poate exagerează ca orice altă adolescentă….După ce se aranjă puţin, mai exact spus, după ce îşi prinde părul în coadă, se uită din nou.

“Parcă acum totul arată mai bine”

Işi spuse şi schiţă un mic zâmbet.

Deschise televizorul, îşi scoase plictisită din ghiozdan cartea şi caietul de chimie, pentru a-şi face tema…si iar, salvată de clopoţel, numai că acum de către cel al telefonului :P. Cătălina a fost surpinsă să afle că la celalalt capăt al liniei era vechea ei prietenă, Adela, cu care a fost colegă de bancă timp de opt ani, până când amândouă au ajuns la liceu, fiecare alegând altceva. I se părea ciudat că ea a sunat-o, deoarece în ultima vreme, de cand Adela devenise mai populară, lucrurile se schimbaseră niţel, relaţia devenind una mai distantă. Termină conversaţia, trântindu-şi telefonul pe pat şi în scurt timp adormi…iar ce va visa…numai ea va şti.