Andi Pentru ca deja ne-am facut o traditie si nu mai e chip sa ne petrecem duminica altfel. Se intampla de vreo 2 luni aceeasi duminica si daca indrazneste cineva sa-mi spuna sa fac altceva cu timpul, nu stie ce pierde. De fapt s-ar putea sa-l invit la o duminica in familie ca sa vada despre ce vorbesc.
Dimineata incepe cu o cafea si un episod din friends, iar daca am avut inspiratie cu o zi doua inainte, avem si gogosi sau cornulete cu unt. Breakfast of champions! Sau asa ceva. Si ne uitam, si lenevnim, si ni se face din nou somn, si ne-am mai rostologi un pic in cearceafuri, dar meticulozitatea si planul facut trebuie respectat, pentru ca nu e chip de pierdut timpul. Ma imbrac si purced spre Kaufland cu masinelia, acest lucru fiind posibil acum ca nu mai avem zapezi si geruri.
Mersul la Kaufland nu se intampla dezorganizat, ci se urmareste o lista bine pusa la punct dinainte, care cuprinde toate ingredientele dictate de my oh so lovely cooking book. Din pacate uneori nu gasesc toate ingredientele, asa ca mai inlocuim un coriandru cu un patrunjel, multe ingrediente care mi se cer proaspete cu chestii din borcan, plic sau cutie, ciocolati cu 80% cacao cu ciocolata Milka si asa mai departe. Nu suntem noi atat de french incat sa ne deranjeze asemenea detalii.
Ajung si insir totul pe tejghea si uneori ma intind pana pe masa pentru ca nu am loc. Imi cumpar multe pentru ca meniul de duminica are de obicei 3 feluri.Dupa care, in functie de complexitatea meniului, ma apuc de gatit cu 2, 3 sau 4 ore inaintea sosirii invitatilor. Ieri am avut: sopa de tortilla, chicken korma si chocolate nut pastries. Am prezentat asadar un meniu international. Gatitul se desfasoara dupa cum urmeaza:
Ma apuc de curatat cepele, de pregatit rosiile, de pus la fiert baza pentru supa si de bibilit restul condimentelor de care o sa am nevoie. Se prepara un piure de rosii cu ceapa si usturoi cu ajutorul unui mixer. Toata dracia se lasa la fiert putin, dupa care se toarna baza pentru supa si se fierbe un sfert de ora. Se condimenteaza cu coriandrul pe care nu l-am avut, zeama de lamaie, sare is piper.
In tot acest timp, Adi priveste un film istoric romanesc, ieri am avut Mihai Viteazul. Actiunea se intampla totusi in sufragerie, pentru ca pe mine nu ma intereseaza, ba chiar sunt prea concentrata ca sa mai asimilez altceva decat muzica. Din cand in cand mai da tarcoale ca sa observe cum avanseaza pranzo-cina, sau sa mai stranga de pe jos bucati de ceapa sau coji de rosii pe care eu sunt prea preocupata sa le adun.
Dupa ce am terminat cu supa ma apuc de desert. Asta pentru ca felul doi trebuie sa fie proaspat si caldut in momentul servirii. La inceput ma complicam cu deserturi alambicate, tarte si prajituri care trebuie sa creasca sau sa zaca in cuptor ore in sir. Intre timp m-am saturat si apelez la varianta mai simpla. De exemplu, am cumparat niste foi de foietaj, le-am taiat in 9 patratele mici pe care le-am umplut cu un amestec de ciocolata rasa, lichior de cafea si mix de alune, nuci si stafide. Am strans patratelele in forma de plic si le-am pus la cuptor intr-o tava unsa. Am observat abia apoi ca cele din cartea mea de bucate erau facute cu o foaie de placinta mult mai subtirica decat ce folosisem eu, asa ca am asteptat sa se faca sperand sa nu explodeze sau sa se coaca totusi si cu foaie mai groasa.
Pana la urma desertul a prins niste proportii astronomice si de la ce ar fi trebuit sa fie niste pachetele finute si simtite, micute cat pentru o imbucatura de dulce, au crescut niste pateuri desfacute si ciocolatite, de-mi era frica sa nu iasa afara din cuptor, ca in reclama la faina Grania.
Intre timp ma ocupam de puiul indian, care a avut nevoie de niste condimente de care nu auzisem in viata mea, cum ar fi turmenicul si cardamonul, care btw. nici nu au mai ajuns in mancare pentru ca nu le-am gasit. Dar a fost bun si doar cu chimen, patrunjel, chilli, ghimbir, sare si piper. Pe langa astea, mancarea mai era compusa din baza pentru supa, iaurt, frisca lichida si zeama de lamaie. Garnitura de orez simplu. Daca chiar insistati sa va dau toate detaliile, o sa pun reteta completa pe blog. A iesit fenomenal de buna.
Musafirii, formati din cuplul sefa-mea si iubitul, ei au sosit cu un ghiveci plin de narcise galbene si o sticla de vin. Ne-am asezat la masa ornata cu cele 4 boluri portocalii, cu vasul de limette taiate felii, cu pahare, tacamuri si servetele. Supa a fost servita cu chipsuri tortilla pe care le-am prajit inainte in ardei iute, iar ardeiul in sine a fost optional.
Felul doi s-a mancat pana cand ne-am plans toti de dureri de burta, asa ca a mai trecut ceva timp pana ne-am putut atinge de deserturi. Concluzia serii a fost cea dintotdeauna: trebuie sa impart reteta cu domnisoara din cuplu, pentru ca barbatul pofteste si dansul la minunile culinare. Tot din seria concluziilor: femeile de obicei ma dispretuiesc pentru ca le dau barbatilor idei. Cum adica 3 feluri la o masa? Doar n-am innebunit. Noroc ca se intampla doar duminica.
Acum o saptamana am avut supa crema de ciuperci, vita stroganoff si clatite cu caise – in vizita prieteni dragi si vecini apropiati. Iar acu’ 3 saptamani am servit ciorba de pui a la grec, merluciu cu sos de rosii si cartofi natur si tarta cu lamaie, in vizita domnu sef de Adi si stimata Helen. In fine. Daca vreti sa va apucati de gatit, recomand cu toata caldura cartoaia the cooking book, e scumpa dar face toti banii.
Si la final: primavara frumoasa, plina de flori, dulciuri si dragosti pentru toata lumea.