Andi Aseara am ajuns acasa relativ tarziu, pentru ca desi am plecat la 19.30 de la birou, tot era aglomerat si deci am poposit pe meleagurile blocului pe la 20:30. M-am invartit o leaca pe acolo sa gasesc loc de parcare, am avut o disputa intre mine si oamenii care incercau sa iasa din gang si netalentul meu in a face manevre rapid… deci m-am decis sa parchez pe o straduta langa un Mini. Dupa ce am pus-o, am iesit, m-am uitat, am constatat ca posesorul Mini-ului nu are loc sa intre in masina, decat daca are vreo 10 kile si un zambet. Ok, m-am bagat la loc, m-am mutat un pic cu curu mai in stanga sa ii fac loc. Am iesit, m-am uitat iar, si mi-am zis ca daca are aproximativ kilele mele, are loc. Daca nu, intra pe dincolo, sau, imi lasa o zgarietura cat camera, semn al aprecierii.
M-am culcat relativ stresata, pentru ca nu-mi place sa deranjez pe nimeni in trafic, si imi dau seama ca o fac cateodata. Ma tot gandeam ca imi lasa posesorul Mini-ului un bilet pe geam “Esti o tarfa proasta” sau clasicul “Cine ti-a dat carnetul? (stoarfo!)”. In cel mai bun caz, aveam sa ma trezesc cu stergatoarele ridicate. Only time could tell.
M-am trezit de dimineata si am coborat la masina. Ciudat, in fata blocului m-am intalnit cu Andrei, colegul meu de birou. I-am zis ca daca merge la birou pot sa il duc eu, iar el a fost de acord. Am ajuns in locul unde o parcasem, cu teama in suflet ca cine stie in ce stadiu e masina. Eram stresata la maxim, nu asa. Ajung, ma uit, si imi vad masina vopsita neagra. Nu era chiar vopsita frumos, era vopsita urat. Neglijent, in batjocura. Adica arata ca dracu. Mini-ul plecase. Ma gandeam “Fir-ai tu al naibii Mini, ce mi-ai facut! Am parcat io aproape, da nici chiar asa!”. Scot cheia si incerc sa o bag in masina si spre stupoarea mea, nu se potrivea. Deja eram blocata. Ce dracu facuse asta masinii? Pana sa incep sa ma isterizez, ma uit la numar si vad ca nu era masina mea, era un numar de Bucuresti. Dupa ce m-am uitat mai atent, parca nu era nici la locul unde o lasasem.
Atunci unde era masina mea? Incepeam sa ma isterizez. Mi-au furat-o? Au venit 2 malaci si mi-au impins-o undeva ca sa aiba loc Mini-ul sa iasa? Intrasem in panica. Andrei nu intelegea nimic, dar ma urmarea constiincios in timp ce dadeam ture in jurul blocului. Cateodata mai gaseam o masina care parea sa fie a mea, dar nu era. In una chiar se si potrivisera cheile, pentru ca le incercam pe toate, poate poate e doar numarul schimbat si de fapt e masina mea. Se potriveau cheile dar nu era a mea, am recunoscut dupa interior. Eram panicata. Plangeam in hohote si ma gandeam cum sa-i spun lu Tata. Pana la urma l-am sunat sa il anunt ca nu imi gasesc masina, ca am parcat-o aseara si ca pur si simplu n-o mai gasesc. Ca mi-au furat-o sau ceva.
Tata s-a isterizat mai rau ca si mine. Mi-a zis sa sun la Politie si ca oricum nu mai pup masina cat traiesc. Sa mi-o cumpar din alocatie daca vreau, altfel el nu mai are ce discuta. Eram si mai isterizata. Nu suport sa-l supar pe tata. Plangeam ca din gura de crocodil, pana cand, Andrei mi-a semnalat un mare patrat acoperit de o panza. Am scos amandoi panza si dedesubt era o tona de moloz. De sub moloz, se ivea o tzara de vopsea rosie. Of, Doamne! Au venit cu batoza si mi-au aruncat moloz pe masina! Ba, eu inteleg suparare, da nici chiar asa.
Am inceput sa indepartam molozul. Inca plangeam in hohote. Din masina nu mai ramase decat caroseria zgariata si plina de var. Rotile mi le furasera, sa se asigure ca nu mai plec niciodata cu ea de pe loc. Tata inca era de neinduplecat si tot nu voia sa ma ierte pentru ceva ce nu facusem.