Andi Omul e ciudat. El stie ce e bine si ce e rau, are cap sa judece, sa faca o diferenta clara intre cele doua cuvinte. Dar e ceva pshihologic, de fiecare data cand e ceva secret sau interzis, un motoras incepe sa functioneze undeva in creieras, si pornim la atac. Nu conteaza ca e bine, ca e rau, stim doar ca e ceva ce nu e pentru noi sau ceva ce ni se ascunde. Si atunci trebuie sa aflam. Si asa isi baga omul nasul unde nu are ce cauta…
Eu am fost mereu pasionata de mistere, sa caut eu indicii, chestii, trestii, pana gasesc raspunsul final si corect. Imi plac si filemle care te tin in priza… stai si te intrebi cine a omorat-o pe aia, initial zici ca fostul prieten, apoi te razgandesti, iar la final surpriza, era exact persoana la care nu te-ai fi gandit.
Mi s-au urcat filmele la cap. Am o imaginatie foarte bogata, uneori e atat de variata, incat imi e foarte greu sa explic sau sa vorbesc despre ea, pentru ca stiu ca iese o abureala. Adica nu iese nimic. Se pierde esenta, iar lucrurile exprimate de mine nu mai sunt exact ca in capul meu. Si pentru ca imaginatia mea nu are limite, gandul imi zboara aiurea mereu cand vad un astfel de film.
Si imi imaginez ca daca as gasi si eu, undeva prin casa, bine ascuns un jurnal vechi al bunicii sau al bunicului, care sa imi schimbe destinul daca il citesc sau sa descopar ca tot trecutul e o minciuna. Eventual in pod, aruncat intr-un colt intunecat si prafuit, uitat de lume. Sau daca as sapa in gradina, sa ma apuc intr-o zi eu, asa prin minune, de plantat floricele si din greseala sa dau peste o cutie veche, inchisa… iar pana gasesc cheia sa traiesc un adevart film intesat cu intrigi si secrete.
Si mintea imi zboara… imi vin fel de fel de idei. Si parca imaginatia mea creste cand sting lumina si ma bag in pat si incerc sa adorm. Atunci totul prinde viata, e liniste, e intuneric, inchid ochii si pornesc la atac. Atunci am lumea mea in care pot sa traiesc viata personajului din filmul X. Sau sa combin toate filmele mele preferate, sa pastrez secventele mele preferate si sa le imbogatesc cu imaginatia mea. Sa traiesc la limita, la maxim, sa ma zbat, sa ma lupt, sa tip, sa iubesc, sa descopar, sa simt. Si in final adorm, dar adorm datorita gandurilor mele linistitoare si in universul meu. Doar al meu.