Despre bicepşi, tricepşi şi monocepşi

Ce m-as face eu fara tramvai? Ziceti si voi. Am eu alta sursa mai importanta de informare? De distractie? de amzament? Mnu prea. Deci aseara, o noua intamplare care mi-a dat de gandit. De fapt a fost o discutie mai mult decat o intamplare.

Baietul care statea vis-a-vis de mine se credea foarte trendi. Avea pletele o leaca mai lungi, intr-un onduleu blond de toata frumusetea. Pe el avea o bluza mulata pe care imi este imposibil sa o descriu, pot spune doar ca era alba, si avea atatea modele si materiale cat n-am mai vazut pe vreo haina impreuna vreodata. Avea si dantele, si gaurele, si plasa, si bumnbac si sclipici si multe altele. La un moment dat, a scos telefonul care intona o melodie haus de toata calitatea, si si-a pus gadgetu la ureche. Un gadget shmeker, de altfel, ca ma tot minunez cateodata cum pot eu sa am un telefon de 80 de lei, de care imi placea pentru singuru fapt ca avea casti, care acum s-au stricat, iar altii sa umble cu gadgeturi dinastea care dimineata iti prepara micul dejun.

A vorbit cu un “frate” de-al sau, pe care il intreba daca nu vrea sa vina cu el la sala. Sala zici? Am intors si eu capul sa ma uit mai bine la culturistul nostru. Era un sfirijit de vai de el, slab ca băţu. Iar apoi a inceput discutia interesanta:

“Vii? Da ba, poti sa vii in fiecare zi? Pai da, ca eu ma duc in fiecare zi.” Ma gandeam… mama, ce tare. Ce viata misto are baiatu asta daca are timp sa mearga la sala in fiecare zi. Sa isi satisfaca hobbyurile si pasiunile in fiecare zi. Pacat ca inca nu se vede, dar sunt convinsa ca dupa cateva luni de mers in fiecare zi se va vedea.

“Pai bine, facem asa, cand poti si tu mergem impreuna, ca eu oricum ma duc in fiecare zi. Da dupa-masa, ca dimineata n-am timp.” Aaa! Dimineata n-are timp. Ma calmasem. Am zis ok, baiatul munceste dimineata, iar dimineata isi satisface poftele ascunse ale trupului dornic de endorfine si dezvoltari in ale musculaturii. Ok, sa-mi fie iertat pentru judecata mea precoce.

“Dimineata io tre’ sa dorm”. No further comments.

Deci de ce? De unde vine fascinatia barbatilor pentru “sala” asta? Ok, eu inteleg conceptul de a arata bine, de a te mentine, de a-ti sculpta musculatura. Totul bine si frumos. Dar am observat ca pentru multi barbati, sala asta devine o psihoza. O obsesie nasoala de tot. Cum ar veni, se duc in fiecare zi. Acuma, daca ar fi angajati acolo da, ar fi ok, dar in alte circumstante mi se pare deja exagerat.

Sau, hai, treaca de la mine, mearga in fiecare zi. Dar cand ii mai vad pe unii ca baga in ei galeti de shakeuri de proteine, naposine, vitamine, suplimente, prafuri, shakeuri, si, am zis prafuri? Ok. Ce sunt alea fratiorii mei? De ce sa bagi asa ceva in tine? Pe langa ca distrug ficatul si cauzeaza impotenta, rezultatul este, de multe ori, mega grotesc. Efectiv nu inteleg psihoza. Daca macar ar arata de sa pici pe jos. Dar nu. Arata urat, imens, monstruos, godzilla style. Pentru ca majoritatea nu se mai pot opri. Si baga, si baga. Sunt mare? Da, esti foarte mare! Atunci sa fiu si mai mare! Si mai bea un shake de “proteine” din ingrediente “naturale”.

Am intalnit destui baieti dinastia, atat de obsedati de fizicul lor incat nu mai stiu pe ce lume traiesc, nu le mai pasa de lumea inconjuratoare, nu dorm noaptea si nu sunt activi ziua din cauza ca singurul scop in viata e sa le creasca brandul. Ce frustrari interioare trebuie sa ai ca sa simti nevoia sa compensezi cu un fizic care nu incape prin usa? Cand daca nu mergi o zi la sala simti nevoia sa folosesti un scaun pe post de gantera si sa il ridici de 30 de ori in timp ce te uiti la Eurosport la culturisti si citesti noul numar din Men’s Health despre muschi. De ce?

Cred ca face parte integranta din mentalitatea romanului de a avea totul MARE. Iesi din masina ta mare, intri in vila ta mare, scoti telefonul tau mare si comanzi o pizza mare. Te pui in fata plasmei mari, te uiti la gagici cu tzatze mari, iti pui tricoul cu D&G in dulapul tau mare, si iti pupi brandul care se potriveste cu peisajul deci este tot, mare. Exista o singura necunoscuta in toata ecuatia asta, care din pacate nu iese tot timpul la socoteala. Ea se numeste materie cenusie.