Andi Vine o zi in viata fiecarui barbat adevarat cand trebuie sa isi dovedeasca barbatia facand ceva cu adevarat femeiesc. Ceva asemanator cu cumparatul inimilor de plus de Valentine’s day, cu facutul unor bai aromate, sau mai stiu eu ce. Exista niste evenimente speciale in viata femeii cand simte nevoia sa isi tortureze consortul cu diferite porcarii lacrimogene.
Eu n-am facut chestia asta de Valentine’s Day, pentru ca ne-am hotarat de comun acord si total fara resentimente sa nu sarbatorim. Ne-am riscat amandoi sa nu ne luam nimic, mizand pe bunul simt si pe discernamantul celuilalt, si pe faptul ca am stat non stop unul cu celalalt, pazindu-ne sa nu umblam dupa cadouri cat timp celalalt trage o clipita mai lunga.
Am fi putut pati ca si Popestii, de exemplu, care si-au jurat ferm ca nu isi iau cadouri, dupa care au aparut fiecare cu ceva. “Pai ce, am zis ca nu ne luam cadou!” “Da, da tu de unde ai stiut ca eu o sa-ti iau?” “Aha, si sa apar eu fara nimic si sa cad de fraier dup-aia, nu?” si tot asa…
Eu am avut o alta idee marveillioasa. Am hotarat ca doresc sa ne uitam impreuna si total ensemble la filmul cutremurator al secolului XX, si anume Titanic. Asta din mai multe motive. Unul ar fi ca Ub nu-l vazuse niciodata, pentru ca de fiecare data cand incerca sa se uite, adormea. Asta pentru ca nu avea o pisaloaga langa el care sa-l traga de parul de pe picioare si sa nu-l lase.
Alt motiv ar fi faptul ca eu l-am vazut de 19 ori si ar fi fost cazul sa il vad si a 20a. Da, ok, call me cheesy, i like Titanic, whatever.
Insa, pe parcursul acestei vizionari, am observat multe lucruri. De exemplu faptul ca tot timpul uit cum incepe. De fiecare data am impresia ca o sa inceapa cu Rose care coboara din masina aia veche si trage o privire sceptica de sub palaria ei rotunda. Dar nu e asa, ci e cu expeditia si cu baba care vine pe vas si incepe sa povesteasca. Oh, so that’s how it went. Si faza aia de inceput e mult prea lunga. Nu suntem curiosi, serios.
Am uitat ce tanar era Di Caprio. Moama ce a imbatranit in 12 ani. Trebuie neaparat sa vad filmul ala in care joaca din nou impreuna. Kate Winslett nu mi se mai pare atat de frumoasa cum mi se parea mai demult. Parca e prea pufoasa pentru rolul asta. Sau doar roseata si pielea rozie o face sa para asa.
Cand m-am uitat prima oara inca nu era trendul asta cu slabanogeala acuta. Si mi se parea perfect frumoasa. Mi se parea foarte frumoasa. Genial de frumoasa. Ub a sarit repede ca “e urata. uite ce gura are. si ce ochi departati. blea”. Ok, works for me.
Actiunea are niste episoade care acum sunt atat de kitsch si de cliseice incat nici nu ma pot uita la ele. Momentul cu apusul si cu hai sa zburam pe varful vasului, era atunci cea mai frumoasa imagine din viata mea. De atunci, dupa ce am folosit-o de 340 de ori in diferite momente ale vietii, dupa ce ne-am jucat dea Titanic la orele de teatru si eu eram Rose si cutare era Jack si vreo 8 erau vaporu care ne tinea… acum mi se pare cea mai kitsch faza ever.
Toate prelungirile alea de actiune, hai sa ne plimbam prin apa infrigurata ca sa mai salvam pe cate unu, momente dinalea de suspans interminabil. Simteam suspansul pana in vene, si ma gandeam “oricum stiu cum se termina, l-am vazut de 3000 de ori, de ce ma agit?”
Victor Newman care apare acolo 2 secunde din film, nu inteleg de ce a tinut neaparat sa joace. Poate pentru a atrage tot publicul privitor de Tanar si Nelinistit sa se uite. Faptul ca pe Titanic erau foarte multe usi cu gratii. Si toate erau inchise. Si nu stiu cum se facea, dar cuplul minune ajungea mereu intr-un fel sau altul in spatele unei usi.
Si inca ceva, faptul ca in toata apa aia amestecata cu scurtcircuite si curent electric, nu s-a curentat nimeni. Mergeau prin apa fara nicio treaba, le cadeau scanteii in cap si nimic. Pai mai Gogu, ne confruntam cu niste contradictii serioase ale legilor fizicii aici. Arsenoava ar fi cu adevarat indignata.
Ub a rezistat eroic pana la sfarsit. Bine, a trebuit sa ne cumparam 3 beri ca sa trecem cu stoicism prin film. Bem bere si ne simtim barbati. Cand intervin necesitatile fiziologice, punem pauza si mergem la buda, ca barbatii. Pai ce mama naibii, ca numa femeile plangacioase se uita la Titanic. Hai ca nu a fost asa rau. Promit sa nu-l pun sa se uite si la Sunetul Muzicii.