Drumul cu autocarul este mereu un motiv de fun fun fun. Mai putin pentru cei carora li se face rau la drumul lung, vesnicii condamnati sa stea in fata cu ochii pironiti pe linia continua sau intrerupta, ca sa nu isi piarda focusul si sa nu li se faca rau.
Restul se ingramadesc in spate si se inghesuie spre a intreprinde activitati placute si recreatoare, care au ca scop final provocatul rasului spart. Pana acum de fiecare data cand am fost in astfel de excursii eram la scoala. Fie cu clasa mea, fie cu alte clase, fie cu diferite cercuri extracuriculare care ne plimbau din loc in loc pentru a ne exercita talentele in fata multimii. Am fost deci intr-o tona de excursii dinastea si incetul cu incetul drumul cu autocarul a crescut in popularitate si mi-a ajuns la inima.
Acum a fost prima oara cand am mers intr-o excursie ca angajata a unei firme. Sunt deci adult, si am mers in excursie cu alti adulti, pusi pe facut chestii de adulti. Erau si sefii cu noi in autocar, aia pe care eu ii vad ca niste profesori, pentru ca au si varsta si uneori si alura de profesori, in comparatie cu mine, mogaldeata firmei. Credeam ca drumul cu autocarul va fi o plictiseala notorie in care ne uitam pe geam si ne rugam intens sa ajungem o data ca sa inceapa betia organizata.
Dar n-a fost asa. Toata lumea s-a intors pe bancile scolii si se pare ca fiecare si-a amintit de vechile drumuri cu autocarul.”Viata e ca o floare”, cantecul din clasa a 3a, nu l-am mai cantat, in schimb ne-am preocupat cu tot felul de joculete. S-a inceput cu binecunoscuta mima, iar jumatatea din spate a autocarului (aia in care trebuie sa stai ca sa fii cool), s-a impartit in doua echipe. Au sosit la pupitru unul cate unul, si se mimau unii pe altii, respectiv unii pe alte personaje din firma. N-a fost foarte greu de ghicit, s-a facut doar de dragul amuzamentului, pentru ca personajele date la mimat aveau fiecare o trasatura distinctiva. De exemplu, daca se doreste a fi mimat domnul de la strategie, se mimeaza un nas mare. Daca se doreste a fi mimat traffic managerul, se mimeaza un om negativist. Daca se doreste a fi mimat seful de la DM, se mimeaza un om indragostit de masina lui. Easy breezy beautiful, covergirl.
Apoi s-a trecut la chestii mai serioase. Desi am ramas in sfera jocurilor din clasa a 6a. Se ia o foaie pe care se scrie un subiect, apoi se indoaie si se da mai departe pentru ca altcineva sa scrie predicatul, se indoaie si altcineva scrie complementul iar la sfarsit cineva scrie adverbul. Apoi monica desface si citeste. De obicei citeste infundat pentru ca la capitolul perversiuni toata lumea se arunca sa noteze cate un cuvant, iar propozitiile trebuie citit individual, dar apoi se rade la compus. Asa ca am ajuns sa aflam ca Cutarescu se mangaie in depozit contrariat, Xulescu pupa la Covasna ca maniacu si asa mai departe.
Dupa aceea mi-am luat in serios atributiile de entertainer, m-am ridicat pe doua stixuri si am inceput sa zic bancuri. Aici trebuie sa multumesc familiei Ciobanu si domnului Mina, ca m-au instruit in tainele bancului si mi-ai impartasit cele 6 bancuri pe care le zic tot timpul la orice sindrofie, si care provoaca tot timpul nebanuite hohote de ras. Au contribuit si altii dar s-a decretat la final ca am fost cea mai amuzanta.
La intoarcere in schimb, lucrurile n-au mai stat la fel. Sfera jocurilor de clasa a 6a deja nu ne mai multumea. Asa ca am intrat in universul jocurilor de advertising. Se stabilea o tema anume, de exemplu “Cele mai frumoase tzatze ale agentiei”. Fiecare persoana din autocar trebuia sa trimita un sms cu numele castigatoarei la un numar dinala de 4 cifre, dupa care pe baza unui sistem se stabilea castigatoarea. Zis si facut, am votat de ne-au sarit capacele, nu, n-am fost niciodata pe locul 1. Am luat vreo 2 locuri 2, si cam atat. Oricum, m-am minunat de halul in care avanseaza jocurile, daca am ajuns sa ne jucam cu sms voting. Din ciclul promotia e viata mea.
Oamenii din fata s-au mai jucat si telefonul fara fir, si uite asa au trecut orele. Spre final aveam si eu o dilema… mai stie cineva cum se joaca telefonul american? Ca stiu ca ne distram copios de pe urma lui… dar am uitat complet cum era. Mersi.