Andi A aparut in viata mea problema lucrarii de licenta. Sau lucrarii de diploma pentru licenta. Nici nu stiu exact cum se numeste, avand in vedere frecventa cu care ma duc la skul. Ma rog. Am stat eu asa si m-am gandit cam ce as putea face acolo, si mi-am dat seama ca, avand in vedere ca tot lucrez in publicitate, sa fac ceva pe marketing. Nu aveam o idee exacta, dar premisa era buna.
Coincidenta si norocul chior de care am eu parte cateodata in viata, a facut sa ma intalnesc cu seminarista de marketing astazi pe strada, cand ieseam de la metrou si mergeam spre facultate. Urmatoarea coincidenta (si in acelasi timp noroc chior din nou), face ca profesoara de marketing sa fi locuit in acelasi oras de bastina ca si mine, sa fi terminat acelasi liceu ca si mine, sa fi fost in aceeasi clasa A la acelasi profil ca si mine. De aici, conversatia de pe drum a evoluat foarte usor, noroc ca aveam eu toate informatiile astea de pe Facebook. Pana la urma m-am decis ca pentru licenta sa fac un studiu de caz al unei campanii implementate de noi in trecut, tot procesul de la brief si pana la feedback. Acuma, cum sa zic eu, lucrarea aia o sa fie probabil o varianta total cosmetizata a realitatii, pentru ca daca ar fi sa relatam toate trasaturile de par, toate frustrarile, toate feedbackurile, tot ce nu iese in implementare, am avea ca rezultat o lucrare cu titlul “Frustrarile unui creativ – de la brief pana la feedback”.
Dar daca nu pot sa scriu asta la licenta, o sa incerc sa fac un rezumat aici.
Proiectul incepe cu un zvon. “A venit brief-ul!” zice zvonul care intra pe usa creatiei, trece pe la urechile sefei, in fata careia biroul meu este pozitionat strategic, astfel incat toate zvonurile sa ajunga involuntar si la mine. Un cap de copywriter mic iese de dupa monitor si intreaba “Ce? cecece? zi-mi si mieeeeeeee”. Brief-ul de la client este in Client Service, gata sa fie transformat intr-un frumos brief de creatie, inspirational si bine pus la punct. Cel putin, asta este ceea ce asteptam noi mereu.
Dupa 15 zile in care brief-ul nu vine, in care am si uitat de el, ne trezim cu un mail cu brief-ul atasat, care ne insira o lista luuunga de livrabile, cel mai des pe 2 concepte, dupa care dam cu ochii de un deadline super scurt. CS-ul se scuza bineinteles ca deadline-ul este atat de scurt, dar ne cere sa facem tot posibilul sa nu dezamagim.
Intervine frustrarea nr. 1: ce dracu a facut brief-ul atata in CS?! Frustrare pe care o inghitim, pentru ca suntem siguri ca CS-ul a avut multa alta treaba mai urgenta, iar asta este nu-i asa, mereu, cea mai logica ecsplicatie.
Frustrarea nr. 2 : Brief-ul este fie prea lung, fie prea scurt. Fie nu scrie destul de concis ceea ce comunicam, fie n-are un diferentiator. Fie bugetul este prea mic, fie livrabilele sunt prea multe. Oricum, un brief nu are cum sa fie bun din prima. Cel putin eu n-am pomenit inca proiect pe care sa nu ne intalnim sa discutam brief-ul. Urmeaza o zi in care 12 oameni din toate departamentele stau si se cearta, pana cand durerea de cap este mai puternica la una din partile terte, care vor ceda, aplanand astfel conflictul. Pornim de unde am plecat, incercand sa comunicam toate beneficiile inexistente sau de natura fantastica ale produsului, fiind in acelasi timp creativi dar pozitionand logo-ul in asa fel incat el sa te loveasca primul in moalele cerebelului.
Cateva zile de brainstorming, prezentari interne si rasete cu echipa de creatie mai tarziu, vine iar momentul intalnirilor cu celelalte departamente. Ce bine a fost dupa usi inchise, brainstorminguri pe canapea si todolisturi in word apreciate de toata lumea. Daca pui o echipa de CS pusi pe desfintat pe proiect, asta vor face. Cu feedbackuri si reason-why-uri foarte pertinente, evident, la care cam ramai cu gura cascata si cu fluieratu in san, pentru ca nu prea ai ce sa comentezi. De fapt stiam si noi ca propunerea nu era PERFECTA, dar ne-am asumat riscul, ca ne placeau dudele decorative de pe margine sau gimmick-ul prin care interactionam cu consumatorul. Incercam prin toate metodele posibile sa-i facem si pe ei sa inchida ochii la faptul ca nu se comunica fix cum trebuie.