#ganduri

“Controlezi tu dragostea sau te controleaza ea. Una din doua. Eram doi copii indragostiti. Unul poate mai mult, altul poate mai putin. Amandoi veneam dupa perioade lungi de singuratate si amandoi aveam atatea de oferit. Ne duelam in dovezi si declaratii de dragoste, si nu stiu despre tine, dar eu devenisem dependenta, poate obsedata in cel mai frumos mod.

Si nu am stiut sa ma opresc, nimeni nu m-a invatat sa iubesc vreodata, nu stiam de reguli, nu stiam de spatiu, nu stiam ce stiu acum cand e prea tarziu atat pentru noi, cat si poate pentru mine, ca sa mai iubesc. Tu, fiind un copil ca si mine, nu ai stiut sa ma inveti. Ai stiut insa sa ma iubesti, sa ma faci sa cred, sa ma faci sa regret cand ne certam din cauza mea, sa ma faci sa te caut ca sa te impac, ca sa imi cer iertare, ca sa te recastig.

Tu erai adevaratul si singurul meu triumf, si poate te-am pierdut de prea multe ori. Doi copii… copii nu stiu sa iubeasca, sa gestioneze dragostea, sa o cantareasca, sa o stapaneasca… Copiii se lasa purtati de val fara sa se gandeasca vreo clipa ca ar exista vreun val prea puternic care sa le rastoarne pluta sau sa ii bage la fund. Copiii se aventureaza in larg, nu stiu ce e pericolul, iar copiii indragostiti sunt eroi. Ies in campul de lupta crezand ca au nevoie doar de pistoale cu apa.

Se dueleaza cu sabii reale, crezand ca sunt de carton, si nu recunosc sangele ca dovada a unei rani pe care o produc. Copiii nu stiu decat sa se joace si sa creada pana la capat in povesti, iar ca orice joc fara reguli, si dragostea aduce cearta intre doi copii. Si da, cel putin pentru mine, ramane in urma o frumoasa poveste de dragoste intre doi copii, fara final fericit, din pacate, si asta doar pentru ca dragostea este uneori mai mare decat inimile si, incorect gestionata, in lipsa regulilor, poate inunda totul, te poate sufoca. Si da, sunt sigura ca ar fii fost altfel daca te intalneam acum, dupa ce imi ‘plateam’ experientele si lectiile cu altcineva…”