Andi Parca se simte deja putin in aer spiritul Craciunului, sau mi se pare? Ieri am avut o senzatie deranjanta de mancarici in varful palmei, ceea ce mi-a dat de inteles ca trebuie sa cheltui niste bani, pentru ca altfel nu se mai poate. Asa ca, dupa serviciu am purces spre amicul meu de suflet, mallul din Baneasa.
N-am sa va povestesc cate mi-am cumparat (cizme, o jacheta, o bluza roz, una gri, una verde, una albastra, un lant, o pereche de manusi si o ciocolata calda cu caramel cadou pentru acel ce a venit dupa mine atat de constiincios exact dupa ce am telefonat ca aproape am terminat :)), dar ideea e ca in mall deja se auzeau colinde. Fugeam asadar dintr-o parte in alta, pentru ca eu cand sunt la cumparaturi intru intr-un fel de transa si ma misc ca teleghidata pe fast forward dintr-un magazin in altul, iar in surdina puteam sa aud acorduri de colinde si cateodata ma trecea un fior pe sira spinarii, ala pe care il am in fiecare an in perioada asta.
Acuma, sarbatorile sunt complexe si uneori prezinta umflaturi, au multe laturi, multe povesti si sunt cu bune si cu rele, dar mai ales cu bune. In categoria “grea” intra din punctul meu de vedere cumpararea cadourilor. Avem, pentru inceput, cele doo unitati parentale, de stanga si de dreapta (dupa cum sunt asezati ei in pat cand dorm), adica unitatea masculina si cea feminina, adica tata si mama. Lor le cumpar in fiecare an ceva tun de cadou. Cand eram mica, mergeam la tata si ii ceream bani pentru mama, la mama ii ceream bani pentru tata, si le cumparam bineinteles ceva mai ieftin amandurora, si de rest imi luam ceva mie.
In zilele noastre nu prea mai merge schema asta, desi tata tot o sa imi dea bani pentru cadoul mamei, doar asa ca sa il trec si el pe lista si sa nu trebuiasca sa depuna efortul de a-i cumpara el cadou. In anii urmatori, anii care au coincis cu semi-maturizarea mea, am inceput sa le cumpar chestii mai de bun simt. De obicei mamei ii luam o crema sau un gablont care sa imi placa mie si sa pot utiliza si eu dup-aia, si tatei ii luam ceva alcoale pe care le impartea cu mamelu’ si astfel erau toti fericiti. Anul asta este insa special, am bani, am salar, trebuie sa le iau ceva serios si responsabil. Si anul trecut a fost aceeasi situatie, le-am luat un ceas de perete! (Hah! Talk about responsible)
Mai am apoi grupul meu de magnifice, carora sper sa le gasesc cadouri la fel, pentru ca daca stau sa imi storc creierii ce le iau fiecarora, ma apuca Pastile si tot n-am luat cadouri. Deci avem Prodi, Sonia, Sandra, Anca si Hansi. 5 * multa imaginatie.
Iar la sfarsit vine partea cea mai grea. Ce ii iau iubitului? Deja de vreo doua saptamani ma incearca aceasta intrebare atat de greu de raspuns, si pe el la fel. Pentru ca mai stam cateodata si discutam despre asta, si singura concluzie la care ajungem este ca trebuie sa ne luam “cadoul perfect”. Nimeni nu vrea sa zica ce i-ar placea, pentru ca fiecare este curios cam cat il duce capul pe celalalt.
Si atunci eu ce sa ii iau? Astept sa vina fetele cu sugestii clare, explicite, de genul :”eu anul trecut i-am luat iubitului Gheorghitza (sa fie neaparat unul pe care il iubiti/l-ati iubit foarte tare, pentru ca altfel nu are relevanta cadoul), cutare lucru, din cutare loc, a costat aproximativ cutare bani, si i-a placut pe o scara de la 1 – 10 cutare. Excludem din start haine pentru ca are prea multe si oricum este mai pretentios decat o femeie, parfumuri are vreo 4, de fapt are cam tot ce-i trebuie deci am nevoie de sugestii inedite :)). Dar trebuie sa fie cadoul perfect. Trebuie sa fie mai perfect decat al lui. Da, este concurs.
(Monica, astept sa te oferi spre un complot minunat in crearea unei surprize de proportii, multam).
Asa, pentru comentarii batjocoritoare si nu numai, accesati casuta de mai jos.