Andi O noapte obisnuita,o ora cel putin bizara,un cer neinstelat,lipsit de orice expresivitate,gazdele unei banale nostalgii fugitive.Norii anemici ce impanzesc cerul,dandu-i o nuanta bolnavicioasa de gri si vantul ce ii poarta de-a lungul orizontului trezesc in mine amintiri…de anul trecut…
Anul trecut,cand stupida varsta de 14 ani nu m-a dezamagit deloc,fiind nemilos de stupida.Acest miraculos an ce s-a scurs de atunci m-a transformat dintr-un biet copil de 14 ani cu nimic in urma,in alt copil de 15 ani,cu totul in urma.Ciudata evolutie.Dar mie mi se pare perfect normala,fireasca si comuna.Cea mai vie parte din mine a ramas in continuare vie,chiar mai vie decat la inceput,insa anumite parti din acea parte vie sunt in coma,sau chiar moarte de ceva timp.
Iar acele parti moarte ma iau drept insotitor pe taramul celalalt,de fiecare data cand le invoc.Acele parti moarte ce le omor in continuare cu fiecare parte din mine,acea parte ce a dormit adanc pana la stupida varsta de 14 ani,s-a trezit brusc,iar acum o suprim cu toata puterea decansata de o imensa rusine…Aceea eram eu ? Dar cum se face ca acum,uitandu-ma in oglinda nu mai vad aceeasi imagine ? Alta culoare de par ma schimba radical in ceva necunoscut ? Nu. Alt machiaj? Nu.
Este ciudat faptul ca eu caut un raspuns in aspectul fizic,este ciudat faptul ca eu caut,printr-o serie de intrebari,raspunsul ce rasuna inca viu in capul meu, dar nu ma mai macina,nu ma mai seaca de orice putere, pur si simplu rasuna sec,sacadat si imi provoaca reactii atat de repetate incat au devenit instincte.
Ma credeam eu in stare,anul trecut,de progrese atat de remarcabile pentru mine,dar atat de insesizabile pentru ceilalti ?
Vedeam eu, oare, capacitatea obiectelor palpabile de a se distorsiona, de a-si schimba forma, de a ma ataca si de a ma proteja in acelasi timp…?