Andi Sistemul romanesc de a face orice suge, si asta o stie toata lumea. De aceea desi stiam ca examinarea incepe pe la 9 jumate, m-am gandit ca ma duc acolo pe la 8 ca sa fiu printre primii. Nu de alta, dar eu nu am in sange statul la coada, ba chiar ma enerveaza groaznic, asa ca am incercat sa evit tocmai asta.
Azi noapte n-am avut somn. Desi nu ma gandeam deloc la examen, ma gandeam la cu totul alte prostii. Ce nume o sa aiba copilul meu daca e baiat, problema la care tot nu am gasit un raspuns coerent desi cred ca i-am luat la rand pe toti baietii pe care i-am cunoscut viata asta, ca sa imi aleg unul potrivit.
Am avut timp, din moment ce m-am pus in pat la 22:00 si am adormit pe la 3:30. M-am invartit, am mancat ceva dulce, am baut tone de apa, m-am intors de pe o parte pe alta, am numarat de la 500 inapoi in engleza si cu pauze, am citit 5 pagini dintr-o carte ca sa mi se faca somn. Nothing worked. Ca dovada sunt mai obosita ca dupa o zi de sapa.
La 7.30 a fost trezirea, spalatul, infofolitul cu 7 randuri de haine ca o ceapa, ca doar ma duc sa stau la politie pe holuri nu undeva frumos incalzit. Toata lumea imi zicea sa-mi iau caciula si fular, sa ma echipez ca de ski, ca o sa am de indurat geruri nespuse. Am mancat apoi rapid si am baut o cafa pe fuga, si am plecat.
Cand am ajuns acolo, mi-am dat seama ca am calculat totul gresit. Nu stiu cum, dar era atat lume incat nici nu mai incapeau inauntru, stateau si afara pe scari. Vai sa-mi bag… mi-am bagat muzica in urechi si m-am pregatit de o lunga asteptare. Pana la urma totusi s-au mai deschis niste usi undeva, si o turma imensa de oameni au inceput sa urce galop galop spre poarta raiului, also known as poarta ghiseului.
Si totusi nu avansasem destul. Coada mi se parea interminabila. De fapt nu era o coada, era o masa mare de oameni dispersata prin toate partile unde se putea pune un picior. Iar apoi, dupa metoda tzaranului roman, am luat-o frumos cu un pardon pardon pardon si am mai avansat vreo 5 metri pana cand vedeam si eu o sclipire de ghiseu, macar sa mor cu speranta in suflet.
Pana la urma am ajuns, am fost certata ca buletinul imi era cojit, am intrat in sala, si am trecut la asteptarea numaru’ 2. Ca romanu acuma e shmeker, da examenu pe calculator, da nu sunt numa vreo 6 calculatoare, care e un fel de ac in carul cu fan proportional cu marea de oameni care vrea permis. Stateam intr-o banca si ne uitam la filmuletul explicativ care rula over and over again, asa ca am raspuns de vreo 10 ori la aceeasi intrebare model care era afisata pe ecran.
In timp ce efectuam operatiunea asta, lumea mergea, se aseza, si dupa 5 minute se prezenta cu inevitabilul “respins”. Am auzit atatia respinsi inaintea mea ca deja eram cu sperantele la pamant si cu moralul facut covor de sters la intrare, adica presh. Cand mai era cate un admis ma gandeam ca iata, totusi, exista si docti pe lumea asta.
Intr-un final am trecut la monitorul ultraperformant si primul instinct a fost sa ma uit dupa mouse. Ce stia nestiutoarea de mine ca raspunderea intrebarilor se efectueaza cu degetul! O da, touch screen nene, ce tot atata… Si incepe testul. Partea proasta e ca nu te mai poti intoarce la intrebari si daca ai raspuns gresit si ai apasat “trimite raspunsul” cam atat ti-a fost.
Noroc ca exista o parte si mai proasta. Dupa ce raspunzi iti apare sus cate raspunsuri ai corecte si cate ai gresit. Ghiciti ce am facut eu in primele 2 minute? Am gresit 3 intrebari din 5. Mi-a picat una cu condusul preventiv si pe celelalte doua jur ca le-am si uitat deja. Deci mai aveam 21 de intrebari si 3 gresite. Eram rupta de emotie. Ma luase asa o ameteala, imi batea inima, imi tineam mana la gat sa imi simt pulsul si sa ma asigur ca nu imi explodeaza o vena.
Dupa 5 intrebari grele au venit in schimb banalitatile. Ce e semnu ala, cine are prioritate, cum se trateaza o hemoragie. Chestii dinastea de bun simt. Apoi una de mecanica pe care am amanat-o pe sfarsit. Si la un moment dat, there it was, the thing we were all looking for, 22 de raspunsuri corecte! Pana la urma am facut-o si pe aia de mecanica deci 23. Yupi. I’m half way there. Sau ma rog, un sfert de way, ca presupun ca la condus o sa fie si mai rau.
Nu pot sa il piccc!!! Picatul inseamna 15 zile asteptare, reprogramare, iar concediu, iar Arad, iar scandal, iar stres. Nu mai rezist. I have to have it.
The end.