Nu mai inteleg nimic din vremea asta. Eu. Dar voi? Nici voi, ca asa-i corect. Adica nu ca ati fi voi ceva mega meteorologi si eu nu. Sau ca ati citi in cutremure ca unii altii. In fine. Ma trezesc si e un super soare de nu mai pot, nu mai stiu ce sa iau pe mine ca sa fiu mai flu-flu. Ajung la birou si respir o zi intreaga sub clima asta inghetata si cateodata, de 2 ori pe zi, ies in parcul betonat sa respir si eu niste praf. Mhm. Plamanii mei cred ca imi sunt foarte recunoscatori pentru alegerea facuta. Dar nu la fel de recunoscatori ca plamanii celor care, above all this, mai si baga o tipla o data la 10 minute.
La un moment dat, norii gri incep sa se adune pe cer. Toata lumea da cu presupusu ca cica ar fi cod galben, inundatii, scandaluri. Din alte parti ale tarii aud ca ploua torential. E clar, ne asteapta o vara furtunoasa. La fel ca vara trecuta. Ziua ma imbracam in rochite si seara adormeam pe sunetul tunetelor si al fulgerelor. Pe la 16 se anuntase mega inceputul de ploaie. Cand colo, doar 3 stropi au ajuns la noi, in rest soare. Ha – ha – ha, ce-a fost asta? Bataie de joc monser. Am iesit afara sa inteleg mai bine fenomenul dar am vazut ca cerul e tot ca dupa explozie nucleara.
Iar acum vine partea buna. Mersul cu masina pe ploaie. Acuma, cum sa zic eu. Daca aveti o masina turbo sport cu 2 locuri deca si recapotabila, nu va veti lovi de problemele astea. Aici vor aparea sfaturi pentru posesori de masini mai vechi de anul 2000, fara prea multe posibilitati climatice, dezaburitoare, electronicitate si alte cele. E o distractie sa conduci o masina din’asta pe furtuna, dar mai ales noaptea! Adica daca ati experimentat un drum pe furtuna, nu va sfiiti! Iesiti si noaptea pentru senzatii tari.
Geamurile care pun probleme pot fi evitate prin diverse metode. Ce inseamna ca pun probleme? Pai in primul rand, nu vezi nimic prin ele. De fapt si in al doilea rand, tot asta e problema. Daca ploua cu galeata, adica pe bune cu galeata, cu dusu si cu furtunu, stergatoarele mai vechi de 10 ani nu fac fata. Se misca asa, ca niste stergatoare bolnave de Parkinson si plimba apa aia dintr-o parte in alta oferind vizibilitate minima. Acum, daca ploaia mai scade si ai impresia ca vei vedea mai bine, think again! Apare problema nr. 2, adica aburirea geamurilor. Eu cica am 4 trepte de dezaburire, dar pentru sanatatea mea mintala, am pus-o doar pe a 2a. Cand am vazut ca nu-i ok, am dat pe a 3a. Imi vajaia capul in toate directiile si tot trebuia sa ma aplec in fata ca un sofer de Dacie Papuc al carei dezaburire se numeste Gheorghe + o carpa si sta pe scaunul din dreapta.
Am aplicat tehnica “natura in ajutor” si am deschis un geam. Parca a fost ceva mai bine. Dupa care, la stop, am luat un servetel si am sters parbrizul in dreptul ochilor mei, constatand o imbunatatire strasnica a claritatii. Mai sa fii tu al dracu de geam prost care esti!
Nemaivorbind despre urmatoarele despre care o sa vorbesc acum: ca parbrizul meu e tot zgariat. Adica daca merg noaptea pe sosele si imi vine un nene din fata, eu sunt orbita. Nu trebuie sa vina cu faza lunga, cred ca si daca vine cu pozitiile eu tot orbita voi fi. Pentru ca lumina aia se imprastie pe toate crapaturile si zgarieturile parbrizului meu iar eu trebuie sa fac ochii mici ca un harciog si sa sper ca in acea fractiune de secunda nu se va intampla nimic sa imi solicite foarte tare atentia.
Ajungem, acestea fiind spuse, la oglinzile pe care le ploua de nu se vad si care ofera vizibilitate laterala zero. Asa ca orice miscare de schimbare a benzii poate fi facuta doar daca esti 100% sigur dupa ce se vede in oglinda retrovizoare. Mai exista metoda “daca e o lumina puternica in oglinda laterala, stai pe loc” pentru ca posesorul luminii puternice s-ar putea sa fie foarte aproape. S-ar putea de asemenea sa fie doar un autobuz, dar asta se observa prin verificare in retrovizoare.
Urmatoare problema ar fi plouatul in interiorul masinii. Pentru ca inevitabil o masina veche are o gaurica undeva. Pentru acest caz deosebit tata m-a pregatit cu echipament de protectie special. Adica mi-a pus un castronel/olita acolo unde a presimtit el ca va curge apa inauntru. Castronelul olita a ramas acolo ever since, dar el nu a fost fixat in vreo pozitie anume, si deci se plimba din stanga in dreapta in functie de inclinatia masinii. Este foarte fun. Se aude “bocboc” la fiecare curba. Si niciodata nu mi-a plouat in masina, dar in fine, poate voi avea nevoie de o olita cu alta ocazie.
Sa nu uitam de mersul pe apa care are potential puternic de “acvaplanare”. De care eu nu mai auzisem pana ieri, cand m-a avertizat copiloata mea. Are potential mai puternic de “udat pe toata lumea care merge pe trotoare”, dar in fine. Deci se merge cu 20 la ora oricum, ceea ce scade riscul accidentelor din cauza vizibilitatii 0.
In concluzie e o distractie sa conduci pe ploaie. Senzatii tari, nu gluma. Sau mai poti pati ca mine adineauri. M-am gandit ca ce bine ar fi sa las geamurile intredeschise la masina, sa nu se faca zapuseala inauntru. A inceput furtuna. Am uitat de geamuri. Cred ca de data asta voi folosi totusi castronelul/olita.