Andi Lumea evolueaza si evolueaza si evolueaza din ce in ce mai mult, cateodata poate prea mult in anumite directii. De exemplu, una din ramurile in care evolutia a luat-o razna este cinematografia. Ne inecam intre atatea efecte speciale, rafale de fantezie si creatie, actiune si horroruri sangeroase. Atat de mult conteaza deja ceea ce se vede, incat se ocoleste total ceea ce se spune.
Filmele horror nu mai au demult un subiect bine definit, cert este ca totul se intampla intr-un sat parasit/casa bantuita/masina ramasa fara combustibil la capatul strazii. Nici nu conteaza cine este criminalul, ba chiar e mai interesant daca nu e o chestie cunoscuta regnului uman, ci ceva ocult, special, care sa fie creat din cat mai multe efecte speciale. Si atunci omul merge la cinema si casca gura la alti oameni care mor. Genial, ce sa mai zic, o adevarata imbogatire a culturii generale.
Nu mai vorbesc de filmele de actiune si SF, ca s-a creat deja o frenezie a navelor spatiale sau a masinilor care fac accidente in lant zburand de pe un pod rotativ. Te doare capul, nu alta. Acum, cand te uiti la filme vechi din seria Casablanca, sforai dupa 10 minute, si cand te trezesti afirmi ca au fost cele mai plictisitoare 10 minute din viata ta. Filmele out of hollywood nici nu ar trebui sa existe, ce-i ala buget redus si post productie putina? Get out of here…
Am cazut aseara in capcana blockbusterilor. Am renuntat de ceva vreme sa ma uit la filme, dar iata ca aseara a aparut unul care imi trezise interesul acum ceva vreme. Si mi-a placut, desi avea toate premisele sa nu-mi placa. De fapt, daca stau sa ma gandesc bine, mai mult nu mi-a placut decat mi-a placut. E un amestec prea ciudat ca sa il pot descrie.
Cum sa nu te uiti la un film cand stii ca e vorba despre un copil care se naste mort, si continua sa intinereasca pana cand moare bebelus? Premisa e atat de geniala incat trebuie sa vezi macar daca e atat de prost cum iti imaginai. Cand mai apare si un Brad Pitt pe la mijloc, dupa ce a trecut din stadiul de mos la 7 ani, genunchii ti se inmoaie. Pacat ca e un Brad Pitt la 45 de ani, stafidit fara voia lui.
Nici o problema, pe la sfarsitul filmului se aplica niste post-productie, i se face un face-lift pe calculator, iar Brad are pielea mai fina ca niciodata. Apoi, te minunezi ca apare Kate Blanchett, care spre deosebire de Brad, a facut aproape numai filme bune. Si ea este post-produsa si are o fatza mai fina ca cearceaful proaspat apretat.
Cam atat despre actori. Ba nu, am uitat sa zic ca uneori joaca atat de prost amandoi, incat ti se pare ca te uiti la desene dublate in limba romana. Ma rog. Sa vorbim de restul. Filmul e prea lung ca sa fie urmarit cu placere. Incearca sa smulga niste lacrimi la un moment dat, pentru ca totusi scopul e sa dea o lectie de moralitate. Daca esti fataloaica, asa ca mine, s-ar putea sa le si reuseasca. Si in timp ce plangi te intrebi oare de ce plangi tu la filmul asta cretin.
Decorul e frumos, incearca a fi suprarealist, ajunge sa fie ieftin pe alocuri. Un colaj de diferite perioade de timp si atmosfere, ramane totusi dragut de privit. Soundtrackul merge si el, daca esti pasionat de pianuri si labareli line. Filmul are de toate, e ca un tort de fructe.
Dragoste, aventura, sf, fantezie, razboi, moarte, nastere… foarte multa moarte, spital, uragane, relatia mama-fiica, tata-fiu… pfoa, e un fel de compendium al tuturor subiectelor care trebuie abordate in filme in viata asta.