Andi Pentru ca sunt o pensionara cu brevet, cu eticheta, cu certat cu prietenii ca mie de ce nu-mi mai place sa ies in cluburi, mi-am acceptat numirea ca atare si am stat in weekend in casa sa ma uit la filme. Am vazut multe, multe multe. Alaturi de alea doua pe care le-am vazut saptamana trecuta, si astea pe care le-am vazut weekendul asta, am ajuns la un total de 8 filme.
Imi voi asuma rolul de imdb.ro, analizand cu multa doza de parere personala toate filmele. Accept si recomandari pentru weekendul viitor, in functie de preferintele mele care vor fi evidente dupa ce voi purica urmatoarele filme. Tinem cont ca si pe astea le-am vazut la recomandarea diversilor, unele le-am luat de la Oscaruri, pe unele le-am revazut, pe unele doar am incercat sa le vad pentru ca erau pur si simplu prea proaste. E greu dom’le sa mai faci un film bun in ziua de azi, jur. E greu cand ai atatea milioane de dolari bugete, studiouri, post productie, efecte speciale, actori mari… etc.
Sa incepem deci in ordine descrescatoarea a preferintelor.
Seven Pounds – Daca eu bocesc juma de ora la sfarsitul unui film, inseamna ca mi-a placut. Daca, desi foarte constienta ca vorbim de un film, ca ma uit la un ecran la o poveste in care niste oameni joaca un rol, eu tot sunt in stare sa plang de parca vorbim de frate-miu pe care nu-l am, inseamna ca filmul te misca pana in rarunchi si inapoi. In prima scena,Will Smith zice “There has been a suicide.” “Who is the victim?” “I am”, dupa care actiunea se muta in trecut, iar noi am ramas muti de uimire si abia asteptam sa vedem ce se intampla. Deci a jucat super bine omul. Da nu inteleg o chestie. De ce nici nu s-a pomenit la Oscaruri? Are cineva o explicatie logica? Ok, nu zic sa fi luat nush ce, ca n-am vazut inca celelalte nominalizari, da macar asa, de ochii lumii…
Pursuit of Happyness – Nu ma corectati, ca chiar asa se scrie, cu y. Pentru ca in film, happiness este spelled wrong, si micul fiu al lui Will Smith invata la gradinita numa prostii. Sa nu credeti acuma ca am vreun fetish cu Will Smith, dar cand am vazut ca niciun alt film nu a mers la fel de bine ca Seven Pounds, l-am tras si pe asta, ca sa stim o treaba. N-am mai plans, da atata m-am bucurat pentru omul asta cand in sfarsit au inceput sa-i mearga niste lucruri bine, dupa ce tot filmul ma intrebam “Cat ghinion poa sa aiba un om pe planeta asta?”. Eh, e dragut, si la sfarsit ala micu face o gluma de zambeste pana si cel mai ursuz privitor.
Wall-E- n-am apucat sa-l vedem tot, ca eram rupti de somn azi noapte. Desi eu il mai vazusem o data, iar acum l-am bagat pe gat sa vedem si noi ceva desene vesele in loc sa tot vedem tristeti in care moare lumea. Daca nu-l vedeti, descrierea cu doi robotei care se indragostesc o sa va sune ca curu. Dar nu e, mai ales in contextul care se vrea SF dar nu este foarte indepartat de realitate, in care pamantul este acoperit de gunoaie. Da nu asa, e acoperit intr-un asemenea hal in care nu mai e loc si de oameni, iar ei trebuie sa traiasca in spatiu, intr-o lume guvernata de firma “Buy N Large, where everything is larger than you need!”… incepe sa sune familiar, stiu.
The Reader – acuma, ce sa zic eu despre filmul asta. Prea multe laude n-am sa-i aduc, dar nici critici. La inceput te intrebi “ce dracu-i cu femeia asta. o fi nebuna? o fi bolnava de vreo boala incurabila?”. Te uiti si te mai uiti un pic si nu prea intelegi de ce a primit Oscar. O vaga banuiala ar fi ca i l-au dat ca un fel de premiu de consolare pentru ca il astepta de atata timp, fiind nominalizata deja de 3 ori pentru el. “Na mah, ia-l tu, ca tot plangi atata”. Altfel nu vad. Sau poate, celelalte actrite nominalizate au fost si mai proaste, ceea ce nu este neaparat exclus. Dupa jumatate, filmul incepe sa mai prinda un contur ceva, te mai prinzi de o maslina doua. Incepe sa devina chiar interesant si poate fi urmarit pana la final. Desi o sa o vedeti pe Kate Winslet goala de atatea ori, si facand baie de atatea ori, ca va veti plictisi de tatele ei flescaite.
Valkirie – In principiu, Tom Cruise suge. N-are nicio expresie faciala tot filmul, decat incruntarea aia specifica din care intelegem cat este el de tare. Ca joaca ca naiba, nu mai conteaza, el are o expresie ferma si nu-i este frica de rolul sau. Ca tre sa puna o bomba sub masa lu’ Hitler si sa se evapore in urmatoarele 10 minute fara sa pateasca nimic? Un fel de fleac pentru domnul nostru, Tom Cruise. Sincer a stricat tot filmul. Sper sa nu mai prinda niciun film care se vrea bun, ca sa faca harcea parcea din el. Mai bine sa mearga la Oprah sa se dea in spectacol, si sa se roage cu scientologii. Sa mai lase pe altii sa se afirme.
Revolutionary Road– Am intrat deja in bottom top 3. N-am rezistat sa ne uitam decat la jumate. Da, ok, e un film de stare, tre sa intri in pielea personajelor si sa le intelegi frustrarile. Pacat ca tre sa fii american ca sa reusesti asta, pentru ca noi romanasii nu prea intelegem de ce sunt americanii atat de frustrati daca stau intr-o casa in suburbii, cu masinute, cu doi copii, cu servici, cu dracu si lacu. Nu e bine frate, vrem emancipare sau mai stiu eu ce. Dar in tot filmul nu se intampla nimic. Ei doar discuta si se cearta pentru ca sunt nefericiti. Newsflash: mai sunt multi altii pe lume. Saracii aia din Somalia care nu au ce manca ce sa mai zica? Ofof, facem filme sa ne aflam in treaba.
Pe ultimul loc nu stiu ce sa aleg, dintre Zack and Miri make a porno, sau Push. La Zack and Miri am reusit sa ne uitam mai mult de un sfert. Desi este atata de prost ca nu pot sa ma exprim. Eu m-am cam prins din titlu ca e asa, dar fie, ne-a fost recomandat, hai sa ne uitam. Si ce am vazut? Tzatze, futai, penis, futai, betivi, futai, flirt, futai, homosexuali, futai, porno, facut dragoste, ei se cearta dupa care el vine si isi marturiseste dragostea si ce sa vezi! Futai.
Iar Push (Razboiul Mintii), este ceva…. asa… cum sa zic eu, indescrptibil de prost. In 10 minute deja mor oameni, se bat, au puteri supranaturale, vad viitorul, se taie, sunt la Hong Kong, in piata de peste, urmarire, foc, explozii. Ce sa mai zic, ceva ce am mai vazut deja de 20 de ori, dar facut mult mai bine. Abia astept sa-l vada toata lumea si sa primeasca nota 1,5 pe imdb. Imi pare rau de Dakota Fanning, desi mai tre sa dea si ea rateuri, ca doar n-o fi copilul minune al Hollywoodului.
Bine, cam atat, ca incepe sa fie prea lung.