Andi In capul unui om nu pot sa incapa prea multe ganduri si dorinte. Nu stiu de ce, cutia craniana are spatiu limitat pentur asa ceva. Ai nevoie cam de una doua trei chestii asa, urgent, iar restul pot sa astepte. Abia dupa ce iti indeplinesti una din pofte, se face loc de alta. E chestia aia piramidala pe care am invatat-o la economie. Functioneaza foarte bine, zic.
De exemplu, in capul meu da ture de ceva vreme o masina noua. Una mai fiabila, cu servo, in care pot sa cant karaoke fara sa ma auda toti soferi din Dacia Papuc pentru ca eu tre’ sa merg cu geamurile deschise din cauza caldurii. Deci vreau sa aiba si clima. Eventual geamuri electrice, ca m-am saturat sa dau la manivela, lumini cu care sa chiar vad ceva pe drum, stergatoare care sa stearga, nu sa mute apa dintr-o parte in alta.
Din cauza gandului la masina cea noua, visez masina cea noua si noaptea. De exemplu, azi noapte am visat eu ca aveam un BMW. Si il conduceam, ma invarteam cu el, ziceam “oaaau, ce usor se invarte asta”, adica, pe limba voastra, ce bine ca are servo. Dar cred ca nu BMW imi trebuie mie, pentru ca in acelasi vis am uitat masina in alt oras, cu cheia in usa. Daca iti lasi cheia in usa si ti-o ia cineva, tot furat se cheama? Nu se cheama ca ai facut-o cadou?
Asa. Dar sa va zic de ce m-au apucat iar pandaliile. Ieri am decis cu Pitu sa facem o excursie la Mini Prix. Ca a venit salaru. Si mi-am calculat, ca dupa ce platesc toate datoriile, chiriile, intretinerile, restul cheltuielilor, tot mai imi raman destui bani luna asta. In cheltuieli am pus si 1 mil pentru Mini Prix, deci e ok. Bun. Stiam noi ca joia primesc marfa, deci hai ca mergem dupa servici.
Urma sa vina ea la mine cu metroul si sa purcedem la 18 fix. Dar pe la 16.30, ce sa vezi? Un nor cat lumea si pamantul s-a pus peste Bucuresti si nu numai. Am stat vreo ora fascinati sa ne uitam la norul ala care prevestea sfarsitul lumii. Inca nu ploua, doar norul strajuia amenintator. I-am zis Pitulicii ca eu nu ma duc pe apocalipsa asta, dar ea ca hai ca te rog ca vreau blugi ca nu stiu ce.
Pana la urma am cedat, am zis ok, mergem da merg mai incet! Stau pe prima banda si cui nu-i convine sa ma tzuce-n cot. La 18 a venit Pitu. Era deja intuneric ca noaptea. Am asteptat-o. Au inceput picurii. Am pornit luminile. Ne-am pus centurile. Am crapat geamurile. Am pornit “dezaburirea”. O pun intre ghilimele, pentru ca ea nu este o dezaburire in adevaratul sens al cuvantului, pentru simplul fapt ca nu dezabureste. Dar fie, sufla acolo un aer ceea ce inseamna ca incearca sa-si faca treaba. Am dat drumul la “stergatoare”. Le pun si pe astea in ghilimele pentru ca, dupa cum am esplicat, ele doar muta apa dintr-o parte in alta. Am purces.
Drumul a fost relativ ok, adica, dupa cum am si prezis, am stat pe prima banda cu 60 la ora si m-a depasit TOATA lumea. Mda, daca ai incredere in roti, in stergatoare, in lumini, daca vezi ceva in oglinzile laterale, eventual poti sa mergi cu 80 si sa faci slalom printre masini. Nu era cazul. Am ajuns la locul faptei si, spre surprinderea noastra, pentru ca aveam impresia ca n-o sa fie NICI DRACU la Mini Prix joi seara pe furtuna lumii, era plina parcarea. Am parcat undeva in spate, pe coclauri. Eh, tot e bun.
Acuma sa va zic eu de Mini Prixu asta. E genial. E foarte bun. E pentru persoane ca mine, care au chef sa se imbrace cul dar nu au un buget indestulator pentru asta. Pentru persoane ca mine, care se uita in gura sefelor/colegelor in alte departamente care au 70 de perechi de pantofi, dar care nu poate sa isi cumpere haine de la Zara daca nu sunt reduceri. Si atunci am descoperit asta.
E intr-adevar, un pic de munca la Mini Prix. Adica hainele nu sunt asezate asa cum ti-ai dori. Sunt aruncate acolo, puse pe umerase care cu care, botite, mototolite, ascunse. Trebuie cautate. Trebuie calculat cum ar arata haina aia pusa in magazinul de unde provine. Trebuie uitat faptul ca esti intr-o hala la sfarsitul Bucurestiului, si inchipuit magazinul din mall unde era tzoala initial.
Merge foarte bine schema. Au si pantofi. Au si accesorii. Nici nu pot sa le incerc, pentru ca e multa lume si e cald si mi-e lene, si stiu ca daca le incerc nu mi le cumpar pe toate. De data asta am fost cumpatata. Mi-am luat numa 4 bluze. Doua sunt stradivarius si au costat 6 respectiv 9 lei, una e Etam si a fost 13 lei si cealalta e Bershka si a fost tot 9 lei.
Deci cum asa ceva? Ce fite sa mai fac eu cand pot sa iau tzoale la preturile astea de cafea in centru? In curand n-o sa mai am loc de ele. Ce vorbesc, nici acuma n-am loc. Dar e asa minunat. Si pantofii! Bine ca n-aveau numaru meu, ca iar ma trezeam ca aduc acasa niste toace pe care nu pot sa le port decat o data pe an. Saraca femeie de la casa. Nu intelegea ce am cu ea. Eu o intrebam frumos “cand aduceti pantofi?” “pai nu stiu” “da cand mai primiti haine, joia?” “primim in fiecare zi, da pantofi nu stiu, ca nu eu tin legatura cu depozitu”. Imi venea sa-i zic sa cheme persoana care tine legatura cu depozitu. Ca ii dau numaru meu, si daca mai vin pantofi sa ma sune. Nu, e grav, m-am imbolnavit rau.
Drumul spre casa a fost la fel de furtunos. Din cand in cand o mai rugam pe Pitu sa-mi stearga parbrizu’ cu maneca. Era aburit, intelegeti voi. Deci pentru sanatatea mea, cine are o Mazda 2 sau un Fiat Grande Punto de donat? Pentru binele blogului, stiti voi. Hai ca se poate. Mami, vreau masina! De Craciun. Bine? Mersi.
V-am pupat si weekend supermirific!