Andi Fiecare dintre noi in relatiile pe care le dezvolta cu cei din jur, devine in mod involuntar una dintre cele doua. Chiar si in situatiile in care este vorba despre o relatie apropiata in care nu poate fi vorba nicidecum de competitie, suntem fara sa vrem ori marioneta, ori papusarul.
Cu totii avem sforile in mana, depinde de fiecare ce anume va face cu ele. Exista persoane care isi ridica sforile deasupra capului pentru a reprezenta un spectacol uneori inutil, doar de dragul de a se distra in felul lor. Sunt acele persoane care se mint singure, care s-au pierdut in propriul spectacol de mult si trag de sfori atat de tare incat acestea se rup, intr-un final, atarnand lenes si lasand papusarul sa se amageasca singur ca marioneta inca exista undeva, la capatul lor.
Altii, in schimb, renunta voluntar la statutul de papusar, reducandu-se la statutul umil de marioneta, prada unui sentiment puternic. Uneori incredere, alteori admiratie, sau pur si simplu instinct. Desi exista si cazuri in care vor lua parte la un spectacol atat de reusit incat papusarul isi va pierde importanta, de multe ori sunt pur si simplu aruncate pe jos pentru ca sunt prea maleabile. Niciun papusar nu va aprecia niciodata docilitatea permanenta a marionetei lui.
Prietenia este scena pe care papusarul devine imediat marioneta, pentru a redeveni papusar in cele din urma. Este un schimb permanent si involuntar de roluri, acelasi schimb care da dependenta si nu te plictisesti niciodata de el.
Exista si situatii ciudate…in care tii in mana niste sfori, dar papusa se afla undeva departe, pe un piedestal, stralucind intr-o lumina difuza. Privind spre piedestal, dispare curajul de a trage de sfori, din cauza convingerii ca nu se va misca niciodata. Dar cateodata, acea papusa te atrage acolo sus, in stralucirea piedestalului ei si incepe sa danseze in ritmul mainilor tale, este chiar in fata ta si ti se ofera cu totul, este ocazia la care ti-a fost frica sa speri, dar s-a implinit.
Intr-un final,acest joc se termina brusc si inevitabil, sforile se lungesc din nou, papusa se inalta inapoi in locul in care era, teama de a trage, macar un milimetru, de sforile care acum doua minute faceau minuni cu marioneta in fata ta, reapare si se reinstaleaza mai puternica decat la inceput. Oare papusarul respectiv isi va face curaj sa traga de sfori cu riscul de a le rupe ? Va astepta ca papusa sa se coboare din nou la nivelul lui pentru inca un spectacol?