Punct.

Am deschis ochii prea mult. Am imbratisat tot ce mi-a iesit in cale si am strans atat de tare, incat toate au ajuns sa fie parti din mine. Ce scarbos. M-am hotarat sa le pun punct. Le voi privi exact ca inainte, printre sprancenele pe jumatate stranse si voi deschide ochii numai la ceva placut, comun, ceva care nu propaga nimic si nu straluceste in asa fel incat sa ma orbeasca.

Obisnuiam sa ma auto-evaluez din punctul celorlalti de vedere, alegand corect si obiectiv parerile. Pe cele proaste ori le ignoram, ori invatam ceva din ele si ma corectam, in functie de persoana de la care veneau. Pe cele bune le pastram in starea lor initiala, ori le dezvoltam in functie de magnitudinea lor. Ideea este ca am gresit, am luat ca atare o parere care era importanta pentru mine si am ajuns sa ma dispretuiesc. Oribil.
Am pus punct.