Maria Asa. Despre tigani, sau rromi, cum vreti. In ultimul timp parca sunt peste tot si asta m-a determinat sa scriu despre. Pentru ca doar rostindu-le natia, imi vin vreo 10 exemple in cap de intalniri nefericite pe care nu mai vreau sa le repet. M-am gandit daca sa scriu sau nu, dat fiind ca ne confruntam cu aceasta problema de mare anvergura, si anume rasismul fata de tigani. Doamne fereste sa spui ceva, ca imediat sar 10 pacifisti pe tine sa te faca rasist. Mi se pare complet aiurea. Pentru ca vorbim despre ei ca si cum vorbim despre orice alta natie, si criticam obiectiv niste fapte care se petrec in fata ochilor nostri, fara sa discriminam pe nimeni si nimic. Nu ma duc sa le dau in cap, doar observ si trag niste concluzii.
Toata lumea se ascunde in fata ipocriziei asteia ca nuuu, nu suntem rasisti, n-avem nimic cu ei. Hai sa nu le mai spunem tigani, sa le spunem rromi. Ce-i cu prostia asta, nu inteleg, jur. Ei cred ca se simt si mai discriminati cu denumirea asta. In fine. Din punctul meu de vedere, tiganii care fac scandal, cersesc, fura, se comporta total antagonic cu normele de bun simt, merita sa fie discriminati. Atata tot. Daca stau cuminti in banca lor ca orice om normal, se spala, muncesc pentru banu lor, si nu imi sar prea mult in ochi, atunci sa traiasca la multi ani. Sa ma faca oricine rasista, ca asta-i adevarul care se aplica in cazul tuturor, fie ca recunosc fie ca nu. Toti avem putin dispret in sange, dar este provocat de faptele lor, nu ne-am nascut asa.
Sa dau cateva exemple. Tinem cont ca toate se petrec in mijloacele de transport in comun, intr-o aglomerare destul de mare de oameni, si ca faptele respective nu ma afectau doar pe mine ci si pe ceilalti participanti in trafic. Ok.
Numaru unu. Autobuz, ora 18.00. Ma duceam spre casa, cu un chef mare de facut nimic. Trei puradei se plimbau dintr-un capat in altu al autobuzului si cerseau. In situatii dinastea, cel mai intelept e sa ridici ochii spre tavan, sa te faci ca nu ii vezi si sa speri ca opreste o data autobuzul si coboara. Sa te scuteasca si de imaginea neplacuta de copil sfirijit si imbracat in zdrente, murdar si plin de paduchi, si de mirosul necrutator, si de replicile autohtone pe care le stim cu totii.
Dar, in acest caz deosebit, in autobuz se aflau si niste tigani adolescenti. Si ce s-au gandit aia? Hai sa ne luam de astia micii. Si a inceput o cearta ca la cort, aia mari le ziceau alora mici sa coboare si sa ii lase in pace. Aia mici s-au umflat in pene si au inceput sa injure, sa faca tam tam, sa urle, sa sara, sa ii ameninte pe adolescenti ca dupa ce coboara o sa si-o ia in m*ie, ca satra lor castiga suprematia asupra satrei adolescentilor. Si uite asa am asistat la un scandal de proportii, situatie in care efectiv nu aveam ce sa fac, in afara de sa imi creasca dispretul. Ce sa pot sa fac? Sa ma bag si eu in cearta ciobaneasca si sa mi-o iau in freza? Nu, a trebuit sa indur cu stoicism injuraturi, tipete, scandal. Super.
Situatie nambar twu. Acum cateva zile, in tramvai, mergeam din nou acasa la 19.00. Era intuneric, nu prea era multa lume in tramvai. Dar eu de obicei stau in spate si ma uit pe geam cufundata in radio. Doar ca… nu imi merg castile, cum am mai spus. Asa ca am fost nevoita sa ii ascult pe doi tigani pe la vreo 50 de ani vorbind. Vorbeau tiganeste si erau nervosi. Vorbeau foarte tare. Erau iritanti. Nu intelegeam evident nimic din ce ziceau, dar prindeam nuantele si accentele, ca alea nu difera prea tare. Ok, conversatia in sine nu prea lasa prea mult loc de comentarii, dar nu pot sa uit momentul cand unul din ei si-a strans o flegma deasa si a aruncat-o in mijlocul tramvaiului. Ah, ce gratios. Am renuntat sa ii urmaresc si m-am cufundat din nou in bezna de afara.
Finally, azi dimineata. Vine tramvaiul, oareshcum aglomerat. Ma urc, si de pe scari aud, intr-o deloc surdina, o manea la maxim pusa de catre doi tigani adolescenti care stateau bine mersi jos pe scaune, si se distrau la mica lor petrecere matinala. Deci, juma de ora am asistat cu totii, babe, mosi, femei, copii, barbati, si eu, la petrecerea de tramvai. Manelele la maxim urlau despre nevasta care joaca la bratul lui ginerica! Maneaua speciala dedicatie de la nasu mare pentru ginerica fara numar! Maneaua despre ala care face pe nebunu si se crede numaru unu! Bineinteles, ca dupa vreo juma de ora, unu din mosi s-a sesizat, nu s-a mai putut abtine si a facut o gluma gen “baieti, ce bine ca ne-ati pus muzica, intra si muzica in baniii de bilet” si alte cele. Mama, ce s-au ofticat mancati-ash! Sa moara familia lor daca nu s-au ofticat. Au inceput sa ii ureze moarta mosului in gura mare, printre rasete, urlete si tipete.
De ce. De ce nu trece timpul mai repede sa iau o data permisul ala. Te rog Doamne. Nu mai rezist. Te rog, fie-ti mila de mine si da-i cu permisu ala… Multam.