Andi Vine o vreme in care greutatea oricarui gram de personalitate devine nula. Te transformi intr-un monstru tandru, dar insetat de sange. Devii un paradox atat pentru tine, cat si pentru cei din jur. Te lupti aprig cu bestia din tine, dar aceasta nu renunta si te doboara, pentru ca este alimentata de catre persoana care ar trebui sa se lupte cu tine impotriva ei. Uiti ce anume trebuie sa faci, pentru ca nu mai poti face diferenta intre tine si acea bestie care te devoreaza fara mila. Nimic nu mai este bine.
Te zbati inutil, incerci cu toata puterea sa spui cuvintele tale, sa le exprimi asa cum simti, sa le dai acea nuanta care le face irezistibile, sa actionezi cu drag impotriva firii tale, sa consideri ca merita. Bestia din tine este alimentata permanent. Te sufoca, te acapareaza, te omoara incetul cu incetul…si aici se naste urmatorul paradox. Bestia din tine iti vrea binele. Te duce spre un loc mai bun. Te elibereaza de cele doua personalitati dezvoltate in tine, ambele straine, murdare si odioase.
Bestia din tine protesteaza. Bestia din tine te indreapta spre euforie sadica, fericire malefica, te indeamna sa ucizi perfect, treptat, pentru ca efectul sa fie cat mai mare. Bestia din tine vrea ca cel din cauza caruia s-a nascut sa sufere. Ea nu are mila, ea vrea doar sa distruga, sa sfasie, sa omoare incet, dar sigur. Nu ai cum sa-i rezisti bestiei din tine. Te lupti in van cu ea. intr-un final va pune complet stapanire pe tine, se va intampla dupa voia ei. Bestia va pune stapanire pe tine, daca nu lupta nimeni cu ea.