Andi Au trecut 8 luni de cand m-am lasat de fumat. Dupa cum am anticipat atunci, a fost o perioada prolifica pentru sanatatea mea. Anticorpii s-au refacut, fizicul mi-o ducea bine, imunitatea a urcat pe niste culmi de pe care nu mai credeam ca va cobora vreodata. Ce vaccin antigripal, ce medicamente, ce vitamine, ce intaritori. Eu? Eu am sanatate de fier dom’le! Daca pe vremea cand fumam raceam o data la 3 luni si ma tinea o luna, eram sigura ca de data asta nu va mai fi la fel. Si nu a mai fost. 8 luni de zile n-am scos din mine nici macar o urma de tuse.
Pana intr-o zi. Din pacate, ziua aia a fost ieri. M-am trezit dimineata cu o durere acuta in gat. Pentru ca nu mai simtisem asa ceva de mult, mi s-a parut cea mai nasoala durere din lume. Am incercat sa horcai de vreo doua ori, dupa care exclamam un binemeritat “aaaaau”. Stiam ca soarta imi va fi sumbra. Pentru ca nu mi se intampla asa ceva prea des.
M-am imbracat si am purces spre birou. Doar cand a trebuit sa ma deplasez prin birou pret de vreo 2 minute, m-au apucat si alte dureri aferente. In afara de cea din gat care persista, au mai aparut si o durere de bazin si una de spate, care ma faceau sa umblu schinjuita prin firma, sa cobor scarile cu incetinitorul, pe scurt, noroc ca nu lucrez la o firma care testeaza echipamente de alergat.
Apoi, o durere urata de cap. Dinaia care porneste din varful nasului, purcede spre tample si intuneca mintile. Eram deci distrusa. Ma uitam in gol si incercam sa ma concentrez, pentru ca stiam ca am o groaza de treaba. Chiar nu era ziua in care sa mi se intample azi. Urma sa am o sedinta de furtuna a creierului, si pentru asa ceva ai nevoie de creierul proaspat si plin de informatie, nu storcosit cum era al meu. Am mers pana jos sa vad cu ce medicamente pot sa ma indop de la farmacia receptiei, dar nu am gasit nimic interesant in afara de o aspirina efervescenta si niste tantum verde pe care nu pot sa il iau pentru ca fac alergie si numa asta imi mai lipsea.
Pana la urma a inceput si sedinta, eu mi-am tras doua scaune si m-am intins ca in pat, in timp ce stateam cu capul pe spate si cu ochii inchisi. Sefa s-a speriat de incapacitatile mele, pentru ca de obicei eram o moara stricata cand venea vorba de aceste sedinte. Pana la urma am si reusit sa scoatem ceva, cu greu, dupa 2 ceaiuri si cu gandul ca daca tragem in seara asta tare, poate maine nu mai trebuie sa venim la birou.
Buna gluma, nu? Avand in vedere ca scriu textul asta, cred ca e usor de ghicit pe unde sunt. Aseara la 21, ochii imi erau inlacrimati si nasul imi curgea siroaie. Dar abia cand am reusit sa ma pun in pat raceala si-a dat frau liber. M-au apucat tot felul de frisoneli si pluri dureri… pe care le-am calmat cu 2 strepsilsuri si un paracetamol.
Mi-e dor de mama! Mama care daca ma vedea ca imi trag nasul ma baga urgent sub 2 plapume si imi aducea la crestet o tavitza cu medicamente si vreo 13 ceaiuri. Ma punea sa le iau pe toate sistematic si nu ma lasa sa ma prea misc intre timp. Cu un asemenea tratament, racealea isi accelera cursul. Daca la inceput te simteai relativ ok, dupa 12 medicamente te simteai mai bolnav ca un caine in siberia. Te bagai sub plapuma adanc si iti doreai moartea. Dar dupa aproximativ 48 de ore, erai nou ca un cadou nedesfacut!