Andi E din nou acea perioada a anului care mie nu-mi place deloc deloc deloc. Ba chiar s-ar putea spune ca am o mini-depresie. Asa-mi trebuie, daca am fost educata sa alerg tot timpul dupa rezultate academice si note mari. Si cand lucrezi full time si nici nu-ti place sa te invoiesti prea des ca sa mergi la seminarii, apare acest sentiment minunat presesionar care se numeste “panica”.
In fiecare sesiune e la fel. Exista o materie mai a dracu. Una care nu se poate trece fara prezenta, fara stres, fara incordare fesiala. Am trecut prin asta in anul 1, cand m-am strofocat la matematica de mi-au sarit capacele, si pana la urma am primit subiectele de cu un an in urma cu o zi inainte si am luat 8.
Apoi, am avut in anul 2 statistica viitorului unde la prima sustinere cred ca a ras profu foarte cu pofta de debitatiunile mele semidocte. Am reusit la restanta tot un 8. Dar fiti fara griji ca a mai existat si contabilitatea financiara pe care am picat-o cu un frumos 3 si am luat-o in restanta cu 5. Anul asta aceasta materie se numeste “strategii de investitii”. Este ceva superb.
Pentru aceasta materie trebuia sa predam un portofoliu de probleme in data de astazi. Seminariile erau obligatorii, de fapt atat de obligatorii incat daca nu te duceai o data, te asculta din ceea ce predase cu o saptamana in urma.