E pacat sa traiesti viata imaginii pe care ti-o creezi in fata celorlalti.Acea imagine este ca un drog.Te face sa te simti bine la inceput ,dar pe masura ce trece timpul te sufoca.De la rascruce ai luat-o pe un drum construit de tine insati,iar acum plangi pentru ca nu poate veni un tren care sa te izbeasca,sa te aduca la realitate si sa te tarasca inapoi de unde a inceput totul…

Dar trenul ar trebui sa vina de pe contrasens,din fata ta, iar in fata ta se afla un vid pe care aveai de gand sa-l umpli,transformandu-l in lumea ta,lume in care orice colt din alta lume este exclus.Cum ar putea trenul sa vina din vid? Cam tarziu pentru a-ti pune aceste intrebari…Pentru acelasi copil de acum doua compuneri.