Una mie, una tie.

Bineee, deci dupa o zi de depresie si o zi de pauza, banuiesc ca vreti sa cititi ceva vesel. Asa ca, you’ll be pleased to know ca am primit aprobare de la Adi sa va povestesc ce mai face cuplul de noi. Deci am agreat acest sistem, in care eu dau din casa doar cu aprobare si toata lumea e fericita.

Acum vreo 2 zile ne plimbam pe maidan. Faceam, asadar, o plimbarica de seara. Pentru ca, nu-i asa, pe langa bautul de 2 litri de ceai pe zi, mancatul sanatos si exercitiile zilnice, mai condimentam atmosfera si cu o plimbarica nocturna prin semi-ploaie (Doamne, mi-am dat seama ca am devenit exact ca o persoana d’aia sustinatoare a vietii sanatoase si moralizatoare in ceea ce priveste corectitudinea obiceiurilor care te ajuta sa o traiesti). Asa. Si treceam noi pe la diverse magazine in vitrinele carora ne holbam crestineste.

Toate bune si frumoase, plimbarea decurgea smoothly, pana cand am ajuns in fata unui magazin de biciclete. Atunci Adi al meu s-a transformat brusc in copilul care nu a primit cadouri de Craciun si a inceput sa imi arate diverse casti, manusi, cotiere si genunchiere. Si cum el isi doreste casca pentru ca e periculos sa mergi prin Bucuresti fara casca. Apoi am ochit o casca anume si ne-am mai uitat vreo 15 minute si la aia. Doar ca noi eram afara si ea era inauntru.

Dar a doua zi m-a traznit bonomia si am zis ca ce ar fi sa fac eu o surpriza. Ca e mai frumos sa primesti ceva cand nu te astepti, mai ales cand vazusesi ceva cu o zi in urma. Pana la Valentine’s ar fi uitat, si oricum ar fi fost prea asteptata faza. Asa ca i-am spus ca tre’ sa plec mai repede de la birou sa ma intalnesc cu niste colege sa imi dea niste cursuri