Andi In fata mea se intinde o camera goala,vopsita in negru.Intunericul ma macina,imi patrunde pana in subconstient,iar fiecare gand al meu isi gaseste cate un ecou in nuanta apasatoare de negru ce ma inconjoara.O prezenta necunoscuta ce abia se intrezareste ma priveste din celalalt capat al camerei.Un ras malefic, starnit, in mod evident de teama si nesiguranta mea, imi strapunge violent toate simturile.Teama se transforma in oroare in momentul in care recunosc acel ras.Acel ras ce ma insoteste pretutindeni,acel ras ce nu poate fi comprimat intr-un simplu zambet, acel ras ce curge navalnic,parand un rau nesecat ce face spume…Rasul meu!
Picioarele mele s-au miscat,impotriva vointei mele spre locul de unde izvora acest ras ce nu contenea, in ciuda temerii mele ce distorsiona secundele,dandu-le forma,facandu-le interminabile, apasatoare…Pe masura ce inaintam in acest cosmos morbid,rasul devenea din ce in ce mai atenuat,cu un ecou din ce in ce mai pronuntat,ce se apropia amenintator de mine,un ecou ce era aproape palpabil,ce parea ca ma agreseaza fizic.Instincul puternic de a ma intoarce inapoi era comprimat de o curiozitate ce sclipea in intunericul dens.
Misterioasa prezenta mi-a anticipat,se pare, gandurile,iar eu am auzit usa inchizându-se zgomotos în urma mea.Inaintez, stangace, cu gandurile imbarligandu-mi-se in cap, dandu-mi impresia sa se desprinde de corp, cu tot cu amalgamul de ganduri ce-l umple.Un curent puternic de aer rece ma invaluie in nemiloasa lui vraja,iar in fata mea se prelungeste o umbra fantomatica.Lumina!In spatele meu!
Ma intorc, prada unei energii inexplicabile ce pune stapanire pe mine si observ in fata mea ceea ce nu mi-as fi dorit niciodata sa vad.O lumanare cu o flacara lipsita de densitate, a carei lumina imi permite sa deslusesc o oglinda,impreuna cu imaginea din ea.
Sunt eu…! Eu, insa cu o privire ce imi aducea aminte de cele mai neplacute experiente prin care am trecut…Imaginea ce ma privea cu o sete febrila de dincolo de marginea oglinzii prinse glas. Un glas stins, anemic, din care nu desluseam nimic…Acel glas prinde din ce in ce mai mult volum, sunetul devenind din ce in ce mai distorsionat.Inchid ochii.Ii deschid iar…Ma aflu in camera mea,in pat,cu lumina lunii batandu-mi direct pe fata…