Andi Vine o vreme in viata unui student care studiaza altundeva decat in orasul unde se afla serenitatea caminului, o vreme in care trebuie sa mearga la doctor. Acesta ar fi de obicei un motiv de poveste, de lauda, de empatizare, pentru ca nimic nu este mai trist si mai demn de compasiune decat o vizita la doctor. Bine, exista si altele, exagerez, dar stiti cum e, dramatismul din mine iese la iveala.
Acuma problema e ca nu stiu cum sa imbrac mai frumos aceasta poveste pentru ca ea nu e deloc frumoasa si s-ar putea sa va scarbesc. Dar dupa ce am scris deja un paragraf va puteti da seama ca mi-e lene sa ma gandesc la altceva asa ca marsaluim cu asta acuma. Bun. Va amintiti de durerile mele de spate? Iata ca am detectat despre ce era vorba. Era un rinichi care incerca sa-mi sugereze sa ma duc naibii la doctor sau sa fac ceva. In seara zilei in care am scris postul cu durerea de spate, a fost rau de tot.
Am luat toate no-spa-urile din lume si nu mi-a trecut durerea deloc. Am ajuns acasa sa nu mai pot sa ma deplasez din pat pana la calculator si sa o rog pe Pitu sa imi citeasca conversatia cu mama de pe mess, in care eu ii spuneam (prin dictare) ca nu e chiar asa rau si ca poate sa stea linistita.
I-am anuntat pe colegii de apartament ca daca tot asa ma doare si la noapte, sau mai rau, ii trezesc sa mergem impreuna asa de manuta pana la spital. Ca nu mai puteam. Nu-mi trecea cu nimic durerea. Chiar incepusem sa-mi doresc sa stau intr-un pat de spital cu o perfuzie in brat. Cam asta a fost momentul in care am inceput sa ma ingrijorez.
A doua zi m-am programat la Urologie. N-aveau numa luni un loc liber si l-am luat cu bucurie. Pana luni nu m-a mai durut rinichiul. Un pic vineri, dar neglijabil in comparatie cu joi. Mama era deja toata alertata. Mi-a spus ce adeverinte sa cer la servici, mai ca nu mi-a dat sfaturi de conduita corecta. Eh, e mama, asa e ea si o iubesc. Ieri a venit Adi dupa mien sa purcedem la clinica. Nu puteam sa ma duc singura pana pe Grivita ca nu fusesem niciodata, era departe, n-aveam chef sa ma aventurez cand mai eram si intr-o situatie boleasca. Bine, nu mai aveam nimic, dar ati inteles voi, victimizare, alea alea.
M-am dus in fata cabinetului C1 cu urologia. Am stat un pic la coada. Am intrat si i-am explicat aluia. Ca eu nu vreau sa mor, ca m-a durut rinichiu drept, ca ce ma fac, ca tre sa-l scot? Omu se uita incruntat la mine, ascunzandu-si un zambet. Probabil nu era grav, daca nu ma mai durea momentan. M-a trimis jos sa-mi fac o ecografie. Hai jos. N-am stat nici acolo la coada.
O tanti simpatica m-a urcat pe un pat si m-a uns cu gel. “Uuu, asta-i dinala de bebelusi, nu?”. Din’ala era. M-am simtit atat de privilegiata. Rinichiul meu arata cam Sefe. Avea stelute albe prin el si margini neregulate. Cica mai era si dilatat, a scris ea acolo pe foaia cu rezultatele.
Am luat foaia, m-am intors sus. I-am aratat pozele care aratau exact ca si pozele alea cu copii. Inca sunt fascinata. Dar stiti cum e, ma uit prea mult la Grey’s Anatomy deci deja imi imaginam ca s-au intamplat cele mai mari orori cu rinichiul meu. In realitate aveam doar niste microcristale de 4-5 milimetri si se pare ca daca vre-un canal in tractul meu de pipi era mai ingust decat trebuie, ma doare cand se misca minunatele cristale. M-a intrebat medicul daca beau destule lichide?
Dar sa nu le beau deodata, ca i-a spus lui un pacient ca bea 3 litri de lichide dintre care 4 beri seara. (haha, am ras). Pai nu, ca eu beau cam 3 pahare de apa si o ciorba. Plus vreo 2 cafele. Adica maxim un litru. Nu e bine! Domnisoara, da-i cu apa, ca se maresc cristalele. A luat doctorul reteta si se uita la ea. Zic “scrieti acolo, LICHIDE!” (haha, am ras iar). Mi-a prescris pastile pt 3 luni, dupa care a scris acolo ++ LICHIDE. (haha, am ras iar).
Deci da. Pentru toata distractia care a durat mai putin de juma de ora, a fost curat, n-am stat la cozi, am facut si 3 glume, am platit nu mai mult nu mai putin de 150 de ron. Sa-ti bagi picioarele in ea democratie si civilizatie. Ce era sa fac? Sa stau la cozi la Sfantul Pantelimon si sa dau spaga? Mda. Doar cine are de scos cash are acces la healthcare calumea in Romania.
Mbine. Speram ca imi trece. V-am pupat. O zi marveloasa.